jurnalist vs. blogger

Sunt printre nu foarte mulţii bloggeri proveniţi din rândul jurnaliştilor. De aceea, m-am confruntat uneori cu atitudini şi concepţii care dovedeau o oarecare confuzie a cititorilor privitoare la diferenţele dintre cele două ipostaze. La unele analize şi articole de opinie mi se reproşa că nu sunt “jurnalist”, adică neutru şi echidistant. Am tot vrut să scriu pe tema asta, să explic diferenţele. Din fericire, acum am avut ocazia s-o fac la invitaţia unei masterande la Jurnalism Tematic, Universitatea din București. Răspunsurile mele la întrebările ei ar urma s-o ajute într-un proiect numit „Jurnalist vs. Blogger – aspecte identitare”. Iată-le:

1. Există o definiție pentru jurnalist? Dar pentru blogger?

Sigur există una în DEX. Pentru mine, jurnalistul e cel care caută, găseşte o informaţie, o sintetizează şi o transmite prin canale specifice unui număr cât mai mare de oameni. De preferat ar fi ca informaţia să fie cât mai clară, concisă şi negrevată de părerile „transmiţătorului”. Sigur, aici nu-i încadrez pe jurnaliştii-analişti sau comentatori. Bloggerul n-are legătură prea mare cu jurnalistul. Blogul e un spaţiu privat în care realitatea este „mestecată” de autor şi redată cititorilor. Cu cât e mai „afectată” de opinia bloggerului, cu atât va avea mai mult succes. Pentru că oamenii asta caută pe blog. Părerea autorului despre evenimente, situaţii, personaje. Am lăsat la o parte blogurile care fac trafic din filmuleţe de pe youtube, poze amuzante şi sfaturi utile pentru net.

2. Poate jurnalistul să fie blogger? Dar blogger-ul – jurnalist?

Da, jurnalistul poate fi blogger. Dar va avea o mică problemă. Vor fi unii oameni care-i vor reproşa opiniile personale (cu care ei nu sunt de acord, evident) pe motiv că el e jurnalist, deci ar trebui să fie imparţial şi echidistant. Pentru mine, de exemplu, blogul a fost oportunitatea ideală de a comenta informaţiile pe care le prezentam la TV. Dintotdeauna am fost mult mai potrivit pentru blog decat pentru buletinul de stiri.

Invers e mai greu. Dacă ai început prin a comenta şi difuza realitatea trecută prin filtrul tău valoric şi intelectual, e foarte greu să te “cenzurezi” pentru a fi doar un simplu “transmiţător”, un simplu intermediar.

3. Știm că jurnalistul se adresează unei mase, blogger-ul are un public țintă?

În mod normal, da. La noi, blogurile, având o audienţă relative mică, cei mai mulţi încearcă să atragă un public cât mai larg, amestecând genurile abordate. Si eu o fac, uneori. Dar, in principiu, publicul ţintă seamănă cu autorul.

4. Credeți că oamenii cred mai mult în informația transmisă de un jurnalist într-un mod oficial sau în cea transmisă în mod autentic și personal de un blogger?

Datorită diferenţei de audienţă, informaţiile transmise clasic au un mai mare impact. Mai ales că azi, cele mai multe talk-show-ri sunt, de fapt, nişte bloguri ale moderatorilor. În care opiniile lor şi părerile lor despre subiectul abordat sunt mai importante decât ale invitaţilor.

Eu, de exemplu, nu citesc bloguri pentru a afla informaţii, ci pentru a vedea puncte de vedere diferite despre un subiect. Pot “crede” în buna lui credinţă, dar informaţia, fie o ştiam déjà, fie o caut apoi confirmată de surse de încredere, site-uri de ştiri sau jurnale TV.

5. Dvs aveți un blog pe care îl actualizați permanent și aș vrea să știu de unde a venit ideea de a scrie pe blog?

Aşa cum spuneam, din nevoia de a comenta. De a spune lucrurile pe care nu le pot spune în timpul unui jurnal de ştiri. Şi nici măcar al unei emisiuni. Eu am “crescut” într-un alt gen de jurnalism de televiziune decât cel practicat azi. Atunci, moderatorul unui talk-show era o gazdă, nu vorbea mai mult decât invitaţii. Încerca să scoată cât mai mult de la aceştia, nu folosea întrebările drept pretext pentru a-şi expune opiniile proprii.

Simţeam nevoia să transmit ceea ce gândesc despre comunitate, despre membrii acesteia. Încerc să-mi transmit analizele cu ajutorul cât mai multor argumente, pentru a scăpa cât mai mult de izul de subiectivism care însoţeşte orice comentariu de pe un blog.

6. Blog-ul oferă acea libertate în limbaj pe care jurnalismul nu o are?

Da. Excesivă, uneori.

7. Cum își alege un blogger subiectele? E și el sub dominația breaking news-ului?

Depinde de blogger. Mulţi, ca şi mine, au bloguri de actualitate. Şi-atunci e normal să reacţioneze rapid după ce se întâmplă ceva în spaţiul public. Dar, spre deosebire de televiziune, de exemplu, unde se dă informaţia, de multe ori chiar înainte de a fi verificată complet, pe blog, în mod normal, ar trebui ca postarea să fie cât mai plină de detalii iar opinia autorului cât mai fundamentată.

8. Ce calități trebuie să aibă un jurnalist? Dar un blogger?

Despre calităţile necesare unui jurnalist s-ar putea discuta zile în şir. Să aibă o bază extinsă de cultură general, să aibă bun simţ, să înţeleagă că el e o interfaţă, nu sursă de informaţii, că are o imensă responsabilitate faţă de cei care-l citesc sau urmăresc la televizor/radio.

Un blogger trebuie să fie mult mai bun în scris, mult mai articulat. E uşor să-ţi dai cu părerea, e mai greu să fii convingător. E bine dacă are şi umor.

9. Credeți că în viitor există posibilitatea ca blogurile să reprezinte principala sursă de informare pentru cititori și să înlocuiască ziarele online?

Nu. Deja la noi se observă un fenomen invers: postările de pe blogurile de opinie sunt asimilate în site-urile ziarelor, pe post de editoriale. Şi cred că acesta este viitorul. Ar fi tragic dacă principala sursă de informaţie ar fi părerile bloggerilor, adică ştirea mestecată déjà de aceştia.

10. Un blogger câștigă mai bine decât un jurnalist?

Bănuiesc că sunt foarte puţini bloggeri care câştigă decent. Dar cei mai mulţi dintre ei se bucură doar de “pişcoturi”, cum se cheamă atenţiile date de firme sau companii de publicitate. De altel, e uşor de văzut că majoritatea blogurilor au mult mai multă reclamă la diverse produse şi servicii decât conţinut original.

11.Care sunt aspectele identitare care fac diferența între un jurnalist și un blogger?

La blogger se întrevăd mult mai bine gradul de inteligenţă, educaţie, cultură, informare, capacitatea de analiză, coerenţa şi buna credinţă. Asta pentru că rezultatul muncii lui trebuie, obligatoriu, să le conţină.