Eu nu prea ies prin oraş. Decât rar şi, în principal, cu treburi. Bucureştiul nu e un spaţiu care să te îmbie la cutreierat, aşa că mă rezum la strictul necesar. Azi a fost una dintre zilele acelea în care am fost nevoit să iau iar contact cu civilizaţia dâmboviţeană. Aşa că 3 ore petrecute în acest univers spaţio-temporal mi-a “făcut plinul” pentru mult timp de-acum încolo :)
Am plecat cu noaptea-n cap la analize. Da, da, pentru mine ora 7 dimineaţa e “cu noaptea-n cap”. La cât de pustii sunt străzile la ora aceea, se pare că nu sunt singurul “nematinal”. Nu sunt bolnav, dar nu mi-am mai făcut de mult nişte investigaţii mai amănunţite. Aşa că… am scos din buzunar destui bani ca să aflu dacă sunt sănătos. Ceea ce mi se pare absolut firesc, în condiţiile în care, în ultimii 20 de ani, am donat statului, obligat de lege, căruţe de lei în contul aşa numitelor asigurări de sănătate. Din fericire, n-am prea avut nevoie de serviciile medicale. Nu înţeleg de ce, atunci când apelez la ele, nu pot beneficia nici măcar de contravaloarea sumelor cu care am contribuit. Şi, pentru că tot suntem în secolul 21, rezultatele vin abia peste 10 zile!
Al doilea popas… la Administraţia Financiară a sectorului 1. Anul trecut n-am primit decizia de plată a diferenţei de impozit pe drepturi de autor. Cineva a uitat s-o trimită, probabil. Aşa că, acum o lună, m-am dus eu până acolo, că tot n-aveam ce face cu timpul meu şi cu banii daţi pe benzină. La serviciu mi-au spus ca fiscul mi-a greşit calculele. Potrivit lor, ar fi trebuit să plătesc mai mult decât “datoram” statului. Cu un mizilic de 20%. Azi m-am întors pentru a-mi fi refăcute. Lucru care s-a dovedit extrem de complicat. Şi nu pentru că inspectorul nu ar fi fost amabil. Mai ales că, cel mai probabil, greşeala îi aparţinea. (Apropo, n-am primit nicio scuză, evident!) Ci pentru că “serverul” nu-i permitea înscrierea declaraţiei rectificative. Să plătesc, între timp, mă gândesc eu. Da, dar cum, că nu se poate cu card. Că doar suntem încă în Evul Mediu, trebuie să plăteşti haraciul trimiţând la Înalta Poartă căruţele pline cu gologani zimţaţi şi zornăitori. Şi, pentru că băncile nu sunt interesate decât de profit, nu şi de confortul clienţilor lor, pe o rază de vreun kilometru nu există niciun ATM. Doar vreo 20 de farmacii. Că, evident, de ele ai mult mai multă nevoie când te duci să-ţi plăteşti taxele şi impozitele.
O zi obişnuită petrecută în compania Statului de un cetăţean corect şi vrednic plătitor de dări! Cum era reclama aceea? Sunt cetăţean european şi am drepturi? :))))))))) Noi să fim sănătoşi! :)
Si cand te gandesti ca , de fapt, toata aceasta situatie pleaca (in conceptia mea ) de la esenta neamului ; adica ; “dragostea ” pentru munca bine facuta ,
– iubirea aproapelui …manifestata in dictonul “moara si capra vecinului” ,
– tendinta de a ciupi un ban nemuncit ori de cate ori se iveste ocazia ….
….. si ar mai fi de enumerat “nobile”trasaturi de caracter , dar ma opresc aici …
Cum, pe unde ai fost, in contact direct cu bugetarii, inca n-ai auzit replica “de atat ne plateste Basescu, atat muncim”? Mie mi s-a luat: la doctor, la Primarie, la Finante, oriunde te duci si ai pretentia, mai umil sau mai putin umil, sa ti se rezolve o problema, asta e “refrenul”. Se cheama, deci, ca esti norocos! Se putea sa te enervezi mult mai rau! Si degeaba le explici ca banii pe care i-a luat Basescu de la ei, nu ti i-a dat tie….nu-i intereseaza.
Să dea Dumnezeu sănătate la toată lumea !