Uneori mă simt bun, uneori mă simt rău. Ca mai toţi ceilalţi. Trec de la o stare la alta în funcţie de oameni, de vremuri, de iubire, de ură, de minciună, de răutate, de frumuseţe… Uneori mă simt bun. Mai ales atunci când mă regăsesc înăuntrul acestei societăţi. Atunci când descopăr chiar şi vagi urme de punţi aruncate peste hăurile care ne despart. Uneori mă simt rău. Atunci când mă uit în oglindă şi nu recunosc pe nimeni. Sau când mă uit în jurul meu şi am aceeaşi senzaţie.
Category Archives: anacronic
e lovitură de stat, monşer, parol!
Să nu fii de acord, principial, cu metodele folosite pentru a scăpa de ariergarda regimului Băsescu, e una. Şi eu nu sunt, aşa cum am scris aici. Să achiesezi la strigătul gâtuit şi disperat, dar profund caraghios, al “victimelor”, îngânându-l peste tot pe unde ai posibilitatea, cum că e Lovitură de Stat, e cu totul altceva.
Câtă istorie ştiu eu, şi ştiu niţică, n-am auzit ca, vreodată, vreo majoritate parlamentară să dea o lovitură de stat. Dacă cineva are cunoştinţe despre astfel de daravelă, să-mi zică, să mă minunez şi să corectez.
a 4-a lună de blog, statistici şi căutări pe google
A trecut şi-a patra lună din existenţa acestui blog. Una plină de evenimente politice. Ceea ce mi-a prilejuit destul de multe postări pe aceste teme, spre nemulţumirea unora, probabil, care ar vrea alte subiecte mai relaxate. Sincer, şi eu mi le-aş dori, dar, atât timp cât trăim în astfel de vremuri şi cât eu sunt construit astfel…
în drum spre serviciu
În seara asta, în drum spre servicu:
– lângă bloc, într-un pom au apărut corcoduşe, corcoduşe, corcoduşe :)
– 3 mâţe stau la ghenă şi mă urmăresc cu privirea până se conving că n-am intenţia de a le face concurenţă
să tragem puţin aer în piept
Ne e greu, deseori, să judecăm corect evenimentele sau oamenii cu care suntem contemporani. Să desluşim resorturile sau măcar cauzele/motivaţiile lor. Subiectivi, deschişi sau suspicioşi, avem mereu tendinţa de a interpreta totul în funcţie de aşteptările noastre, de ideile noastre preconcepute sau de simpatia/antipatia pe care o resimţim faţă de protagonişti. Pentru noi, normal este doar ceea ce întruneşte criteriile noastre valorice. Ultimii 23 de ani sunt plini de evenimente neexplicate suficient, de indivizi care au ocupat prima pagină a ziarelor, bulversând societatea prin gesturile şi vorbele lor, pentru a dispărea apoi în anonimat. Ani de confuzie, de răsturnări ale valorilor, de transformări care ne-au dat vieţile peste cap. Problema nu rezidă în subiectivitatea noastră, ci în neasumarea responsabilităţii pentru rezultatele ei. Dintotdeauna oamenii au manipulat istoria aşa cum le-au dictat sentimentele sau raţiunea. Dintotdeauna oamenii au fost manipulaţi atât cât le-au permis gradul de inteligenţă, informaţiile deţinute şi buna-credinţă.
e copii, ce să le faci?
În clasa a 8-a, la o teză de română am luat 9. Mamă, şi cât de bine scrisesem! Şi totul din capul meu, nu comentarii copiate din prefeţele cărţilor sau, ca în zilele noastre, din referate de pe net. Am întrebat profesoara de ce aşa nedreptate (cum părea în ochii mei de 13 ani). Mi-a spus că, în frenezia mea literară, am cam uitat de virgule :)
