Acum 15 ani, la una dintre emisiunile Printre rânduri, l-am avut invitat pe istoricul Florin Constantiniu. Tocmai ce făcuse o oarecare vâlvă cartea lui O istorie sinceră a poporului român, în care se dovedise a fi mai puţin îngăduitor cu greşelile şi defectele neamului nostru şi ale conducătorilor lui, netrecându-le, aşa cum se întâmplă de obicei în scriitura istoricilor şi în conştiinţa majorităţii, în umbra vârfurilor incontestabil măreţe ale parcursului nostru ca popor. Îmi spunea atunci: