Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost tatăl tău, pentru că, probabil, şi de la mine ai fi învăţat ce înseamnă efortul intens pentru a atinge un obiectiv, perseverenţa şi ambiţia bine canalizată, necesitatea sacrificiilor atunci când vrei să te autodepăşeşti, disciplina şi rigoarea. Aş fi fost mândru dacă aş fi fost un prieten de-al tău, pentru că, probabil, te-aş fi încurajat să-ţi urmezi visul şi ţi-aş fi fost alături atunci când ai fi fost dezamăgită de poticnelile de parcurs. Te-aş fi sărbătorit la victorii şi aş fi găsit cuvinte sau tăceri potrivite la înfrângeri. Mândru aş fi fost şi dacă te-aş fi antrenat. Chiar dacă n-aş fi avut niciun merit pentru aptitudinile tale, m-aş fi împăunat cu faptul că am fost printre cei care, probabil, le-au finisat şi le-au dirijat în direcţia bună.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost orice om din jurul tău care ţi-a influenţat cât de puţin viaţa în bine şi aş fi contribuit fie şi cu un cuvânt, o privire sau un gest, nu la talentul tău, ci la mediul propice de care acesta are nevoie pentru a ieşi la suprafaţă.
Dar aşa? De ce să fiu mândru? Că m-ai făcut să mă uit şi la alte meciuri de tenis decât ale lui Nole? :) Că am strigat bucuros sau înciudat, aşa cum n-am prea făcut-o la niciun alt sport? Că îţi dădeam sfaturi, fără să mă pricep deloc, dar doar din dorinţa de fi cât mai prezent acolo, lângă tine, fără teama că mă ceartă arbitrul că fac zgomot în arenă? Nimic din toate astea n-au legătură cu faptul că suntem amândoi români.
Aşadar, fără să fiu mândru pentru meritele tale, pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie şi pentru că, măcar pentru câteva ore, s-a putut respira în spaţiul public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, am luat o gură mare de aer ca să mă ajute în zilele următoare să suport miesmele imundonovelelor politice, mondene sau mediatice.
Titlul poate duce intr-o directie gresita, dar ideile transmise in articol sunt excelente. Din pacate noi oamenii cautam orice prilej sau orice metoda de a ne asocia cu reusita altora si a “fura” astfel putin din bucuria si mandria pe care le simte un campion, chiar daca in realitate nu avem nicio legatura cu acea reusita.
Cred insa ca sunt cu adevarat norocosi oamenii “obisnuiti” care se pot entuziasma si pot trai o gama larga de emotii alaturi de un sportiv :)
Mi-a placut foarte mult si felul inspirat in care ai scris. Felicitari!
Multumesc :)
Cred ca tocmai asta e , a fost si intentia Radului :))
Sa ne faca sa citim cu atentie ,pana la capat, ce avea de spus…
Si eu am fost derutata de titlu, pana am terminat de citit :)
Inseamna ca refuzi un dar de incredere pe care fata asta il are in ideea de roman, de nationalism pozitiv care te include si pe tine… Dar puteai doar sa ignori darul, nu sa-l arunci in fata persoanei care l-a oferit.
Ah, si eu is un roman plecat de 10 ani, care tocmai o terminat o campanie de promovare a comunitatii romane aici in Anglia. Deci nu-mi spune te rog ca nu pricep ce vrei sa spui. Esti plictisit si nu mai stii cum sa te exprimi. Pleaca domnule… pana te saturi, pana cand singuratatea si foamea de a tau te invata sa apreciezi ceea ce ai ca si cultura si identitate.
Domnule, n-am inteles mare lucru din comentariul tau, dar e clar ca nici tu n-ai inteles mare lucru din textul meu, asa ca suntem chit!
Numai o campanie?? ia mai spune-ne ,ce ai mai terminat in astia 10 ani, de cand esti “roman ” plecat?????????
Stimabile Radu Herjeu, eu nu cred ca opinia dumneavoastra este a unui om obisnuit, ci a unui om care nu se simte parte dint-o comunitate, un popor, probabil un exclus cu blog.
Nu incerc sa va jignesc, insa hai sa fim seriosi: e romanca, si e buna! Hai sa mai lasam vesnicile bisericute mentale din care suntem facuti ca popor si sa acceptam cu bucurie ca o Romanca a facut cel mai bine la un turneu de calibru greu.
Si sanatate – mai ales sufleteasca – va doresc.
Da, ai dreptate, nu ma simt parte a unui popor, pentru ca romanii nu mai sunt de mult un popor, ci doar o populatie. Asadar, nu ma simt un exclus, ca n-am de unde sa fiu exclus.
In aceeasi masura nu ma simt parte a celor care nu inteleg ce citesc. Si nici a celor care comenteaza doar asa, ca s-o faca.
Radu, comentariile prea rafinate si oarecum metaforice ca mesaj aduc dupa sine riscul de a fi interpretate si altfel decat sunt de fapt. Oricum, eu zic sa facem pace, sa intelegem ce trebuie inteles, si anume ca suntem cu totii bucurosi (termen mai corect decat cel de “mandru”) pentru Simona si pentru ca alaturi de numele ei se mai pronunta si cel de “Romania”. Da, avem o frustrare nationala legata de nevoia de a fi si noi cumva recunoscuti ca natiune cat de cat importanta pe lumea asta… Si de-aia din cand in cand mai suntem “mandri”. Sincer, hai sa ne bucuram cu totii, pentru ca avem motiv sa o facem. Merite nu, desigur, dar ne simtim si noi un pic mai bine, pentru cateva clipe, in aceasta tara plina din pacate de miesmele de care vorbeai…
Bati la o usa deschisa! Sau scrisa, daca vrei… :) Ia uite aici “pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie”.
Cat priveste rafinatetea… n-am reusit sa ma adresez niciodata tuturor categoriilor de spectatori/cititori…
Radu, eu am citit cu atentie articolul si din acest motiv l-am inteles foarte bine, desi recunosc ca titlul mi-a pus semne de intrebare la inceput, m-a mirat si contrariat. Dupa doar cateva randuri am stiut insa ce vrei sa spui. Fiecare intelege ce si cat poate, probabil ca multi au citit pe fuga si le-a ramas in cap doar aparenta si au interpretat simplist textul tau. Acum, mai mult sau mai putin subtili, importanta este reactia general pozitiva zic eu, chiar si a celor “revoltati” care, de fapt, sunt sincer bucurosi pentru Simona. Si mandri, desigur!
De acord cu tine, romanii au uitat sa mai fie un popor….ar fi bine sa incepem sa facem ceva! M-am gandit, pentru inceput, sa ne lipim pe masini autocolantele alea ovale, cu steagul romanesc. Dar cred ca nu ar da bine pe jeep-uri sau pe bmw-uri, asa ca…..am scris si eu o prostie, sa-mi fie cu iertare!
Daca tu te simti “parte dintr-o comunitate, popor ” (roman ) ,mi-e mila de tine…………..
Imi explici (traduci ), te rog,ce inseamna “vesniclle bisericute mentale”?????????????????? si, ” a facut CEL mai bine” ??????????????
Mi se pare mie sau gandurile tale sunt un pic cam egoiste?! A zis cineva ca trebuie sa fii mandru ca fata asta a reusit? Nu, batrane. Trebuie, daca poti, sa te bucuri pentru succesul aproapelui tau. Si daca vrei, poti sa fii si mandru ca, poate, la un moment dat in viata asta, drumul ti se va intersecta cu o persoana care a reusit in viata. Poate o fi molipsitor. Dar, nu-i problema, tu bucura-te ca ai avut parte de putina liniste mediatica.
Din fericire, eşti printre foarte puţinii care n-au înţeles ce-am scris.
De multa vreme nu am mai citit un articol asa frumos….. Poate statul isi va aminti de performantele acestei sportive minunate si atunci cand ea nu va mai face minuni in teren…..Poate reprezentantii autoritatilor vor fi mandri ca sunt romani si cand Simona se va retrage din competitii si i se va acorda un loc de cinste printre romanii valorosi. Ei, si altora ca ea. De care uitam mult prea repede atunci cand nu mai sunt “pe val”… Inainte sa ne mandrim, poate ar fi bine sa invatam sa respectam valorile!!!