Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost tatăl tău, pentru că, probabil, şi de la mine ai fi învăţat ce înseamnă efortul intens pentru a atinge un obiectiv, perseverenţa şi ambiţia bine canalizată, necesitatea sacrificiilor atunci când vrei să te autodepăşeşti, disciplina şi rigoarea. Aş fi fost mândru dacă aş fi fost un prieten de-al tău, pentru că, probabil, te-aş fi încurajat să-ţi urmezi visul şi ţi-aş fi fost alături atunci când ai fi fost dezamăgită de poticnelile de parcurs. Te-aş fi sărbătorit la victorii şi aş fi găsit cuvinte sau tăceri potrivite la înfrângeri. Mândru aş fi fost şi dacă te-aş fi antrenat. Chiar dacă n-aş fi avut niciun merit pentru aptitudinile tale, m-aş fi împăunat cu faptul că am fost printre cei care, probabil, le-au finisat şi le-au dirijat în direcţia bună.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost orice om din jurul tău care ţi-a influenţat cât de puţin viaţa în bine şi aş fi contribuit fie şi cu un cuvânt, o privire sau un gest, nu la talentul tău, ci la mediul propice de care acesta are nevoie pentru a ieşi la suprafaţă.
Dar aşa? De ce să fiu mândru? Că m-ai făcut să mă uit şi la alte meciuri de tenis decât ale lui Nole? :) Că am strigat bucuros sau înciudat, aşa cum n-am prea făcut-o la niciun alt sport? Că îţi dădeam sfaturi, fără să mă pricep deloc, dar doar din dorinţa de fi cât mai prezent acolo, lângă tine, fără teama că mă ceartă arbitrul că fac zgomot în arenă? Nimic din toate astea n-au legătură cu faptul că suntem amândoi români.
Aşadar, fără să fiu mândru pentru meritele tale, pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie şi pentru că, măcar pentru câteva ore, s-a putut respira în spaţiul public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, am luat o gură mare de aer ca să mă ajute în zilele următoare să suport miesmele imundonovelelor politice, mondene sau mediatice.
Bravo!
Mi-a placut abordarea ta, dar totusi un sentiment de mandrie (cat de mic) cum ca te tragi de pe aceleasi meleaguri, nu cred ca nu exista. Daca vei pleca undeva in “strainezia”, nu ai cu ce sa te lauzi cu altceva decat cu eforturile altora (Hagi, Nadia, Ilie….) ca sa fi cat de cat recunoscut, altfel suntem doar un punct pe harta.
Daca o sa plec undeva, o sa “ma laud” cu eforturile mele, nu cu ale altora. Poate unii oameni se simt doar niste puncte pe harta, daca nu-si asociaza numele cu concetateni mai cunoscuti. Eu nu am asemenea probleme. Daca sunt mandru ca sunt roman e pentru ca am facut ceva in aceasta calitate, pentru cei de pe aceste meleaguri. Nu ca m-am nascut, intamplator, aici.
Hmm…din “articolasul” asta reiese ca esti destul de mandri. Dar nu iti permiti sa fii mandru in acelasi fel ca restul plebei,ci intr-un mod mai special.altfel nu te-ai fi strofocat sa scrii atatea randuri care incep in genul articolelor click. Adica pui un titlu socant (io nu sint mandru de una din romancele noastre de valoare” si cand colo printre picaturele si o ciudata modestie,reiese fix opusul. Pe afar ii vopsit gardu si inauntru e ,ghici, ce?!..
Eu am inteles perfect ce ai vrut sa spui, cand am citit titlul recunosc ca m-am enervat, dar dupa ce am citit mi-am dat seama cata dreptate ai si imediat am inteles ce trebuia dar ma mir ca unii stiu sa citeasca si nu inteleg nimic :)
D-le, sentimentul de mandrie exista in fiecare dintre noi odata cu nasterea (aparitia) noastra. El se manifesta ocazional, probabil cand se intampla ceva bun (pozitiv) cu Romania , cu un compatriot sau cu o rubedenie apropiata. Dau un ex: – am lucrat in Jordania, timp de 14 luni, ca specialist intr-un domeniu industrial. In uzina respective lucrau multe natii, palestinieni, olandezi,americani,jordanieni,romani =5,etc. Unii ma intrebau de tara mea, de originea mea si cand le spuneam de Romania faceau ochii mari si nu stiau pe ce continent se afla dar in schimb stiau de Ilie Nastase (si performantele sale) si mai stiau de Nadia Comaneci (ca o printesa a gimnasticii mondiale). Facand comentarii pe seama performantelor acestor mari sportivi oare puteam sa nu fiu mandru ??? Ce trebuia sa fac ?? Nu puteam sa-mi ascund placerea de a le asculta comentariile positive la adresa a doi romani contemporani cu mine (sau eu cu ei). Recunosc, am trait o mandrie imensa.
Uite ca la mine acest sentiment de mandrie nu exista..
din pacate,recunosc, acum imi e DIN NOU rusine, sa spun ca sunt romanca…credeam ca am depasit acest moment – l-am mai trait prin anii ’93-’95 , cand erau bande intregi de hoti romani care furau, jefuiau, spargeau…..si ziarele si stirile la TV erau pline de astfel de anunturi…..daca nu in fiecare zi, tot la 3-4 zile…
Sunt de 23 de ani in “strainezia”, cum zici tu,dar nu ma mandresc cu cei numiti de tine, ca nu am de ce, NU e meritul meu pt ceea ce au realizat ei SI, pana sa vorbim de Hagi,Nadia ,Ilie, cred ca avem alte valori (adevarate valori culturale ) unanim international recunoscute ( cunostintele tale generale se limiteaza doar la sport????? ) Unde l-ai ratacit pe Brancusi?? Celibidache?? si atatia multi altii…:(
mai bine taceai
P.S.
stii cu ce si cand ,ma mandresc eu in “strainezia”??? daca pot demonstra EU , prin ceea ce fac EU, ca imaginea romanilor e falsa (daca e,pt ca incet,ma indoiesc …sau mai bine-zis, ma intreb daca mai gandesc eu corect ),
ca romanii (indiferent ca is romani, tigani, moldoveni sau ce or fi), cei mai multi , sunt de fapt harnici si cinstiti..si ca doar jigodiile fac valuri, precum paduchii care ies in frunte :(
is atatia romani in “strainezia”,- dr,avocati sau simpli muncitori – si sunt f respectati….la fel de respectati ca altii de diferite nationaliti……nu conteaza de unde,din ce tara vii,CI ce fel de OM esti si,DACA esti OM
Vorba ta,doar pentru ca am putut “respira in spatiul public” cateva ore si tot e bine.Ne mandrim cu Simona pentru ca este exemplul bun,pentru ca este “romanca noastra” , a tuturor si ne recunoastem obarsia in victoria ei.In esecurile celorlalti romani ne retragem orice urma genetica ce ar putea exista intre noi si ei. De,asa e mult mai usor sa ne pastram “puritatea”.
Radu,Simona de fapt ,nici macar nu mai este a noastra.Am pierdut-o cand a inceput sa practice acest sport la nivel de performanta pentru ca nivelul de antrenament de aici,din Romania ,nu-i permitea sa ajunga acolo unde este acum.Deci ,de care mandrie vorbim acum?
Imi place si nu imi place articolul tau … vrem mereu sa parem altfel si cred ca derapam incercand asta. Sper ca nu esti mandru nici de faptul ca Biancai I s-a crapat o unghie sau ca, Crudutei nu I-a iesit bine cuoarea la par …. mai bine sa exageram cu Simona decat cu crudutele la minte despre care spuneam ca trec prin adevarate tragedii.
Din pacate pentru tine, din comentariul tau reiese ca n-ai inteles nimic din textul meu. Nu-i nimic, il mai poti citi de cateva ori, poate, poate…
Radu, iti dau perfecta dreptate! A te mandri cu cineva, pentru care nu ai facut si nici nu ai putut face ABSOLUT NIMIC, este o atitudine puerila….Nu esti un om rau si trebuie sa fii fericit ca vezi lucrurile atat de clar. Ma intreb, oare Simona, ca si altii cu care ne “mandrim”, dealtfel…..s-a gandit vreo clipa, in momentele in care era la serviciu, ca isi doreste sa castige pentru romanii care o urmaresc? Eu unul, m-as fi gandit la lauri si la bani si mi se pare normal sa fac asta, deoarece munca trebuie rasplatita cu ceva palpabil. Daca as fi putut sa-i dau Simonei un prosop uscat si o gura de apa, daca as fi putut sa-i fiu baiat de mingi, macar pentru 5 minute, m-as fi mandrit si m-as fi laudat ca am participat cu ceva la cariera ei, dar asa….ma mandresc doar cu faptul ca ti-am trimis un reply, tie, unui om care este considerat rau dar care i-ar putea trata pe multi de boala lipsei de vedere clara.
Chiar daca citim articolul de 1000 ori, pe lung, lat si in diagonala, tot e ceva care nu e in regula ! Ai vrut tu sa spui ceva dar nu ti-a iesit.
Nu poti sa nu fii mandru ca splendoarea asta de fata care a reusit ce-a reusit este de un neam cu tine.
Asa cum nu poti sa nu te mandresti ca din poprul asta a iesit un Coanda, un Paulescu etc.
In inima ta nu simti un fior cand ceva/cineva de rasunet provine din tara ta?
Inseamna ca nu te poti mandri nici cu locurile minunate din tara asta, pentru ca nu ai avut nici o contributie la ele.
Parerea mea este ca e normal sa fii mandru cand ceva/cineva de succes provine din tara ta.
Dar asa e la noi, lucrurile astea tin de patriotism si noi nu suntem tari la asta.
Probabil ca razi de americani, care nu pregeta sa-si plaseze drapelul prin mai toate filmele si sa si-i ridice in slavi pe compatriotii de care, spre deosebire de unii ca tine, sunt mandri.
Am spus exact ce am vrut. Si ce ai si inteles.
NU sunt mandru de lucruri pe care nu le-am facut. Fiorul de care vorbesti tu e, la mine, bucurie ca exista astfel de oameni. Iar ideea ca ar trebui sa fim ca americanii e stupida. Hai sa fim ca ei la munca, civilizatie, respectarea legilor si regulilor… si-apoi om vedea cum e si cu mandria nationala.
Si, desi nu te cunosc, cred ca sunt ceva mai patriot decat tine. Cred ca am facut in viata mea mai mult pentru compatriotii mei decat ai facut tu. S-ar putea sa ma-nsel, asta e dezavantajul anonimatului pe net!
Eu inteleg ca te simti frustrat ca nu toata lumea e de acord cu tine. Atunci nu mai accepta comentarii pe blog.
Mandria despre care vorbim nu are legatura cu lucrurile pe care le faci sau nu pentru compatrioti tai.
In rest, exact ce spuneam despre noi, romanii, in general: ni se pare stupid ca americanii sunt patrioti. Dar sunt sigura ca ei au pornit si de la mandria nationala ca sa ajunga un exemplu in ceea ce spui tu: munca, civilizatie, respectarea legilor si regullilor…
Pe mine ma deranjeaza ca oamenii sunt prosti ca tine, nu ca nu sunt de acord cu mine. Si ca, prosti cum sunteti, va simtiti indreptatiti sa va bagati in seama aiurea.
Esti foarte dragut si politicos.
Cu ce te-am jignit?
Ce am spus ca sa ma consideri proasta?
Si sin cate vad, nu sunt singura care nu a rezonat la ce ai spus tu.
Oricum, poti macar pentru asta sa fii MANDRU: ca ai fost nesimtit.
Nu sunt nici dragut si nici politicos cu prostii. Mai ales cu cei cu tupeu, ca tine. Vii la mine in casa si ma faci frustrat si eu trebuia sa-ti dau o prajitura? Prostii nu vor intelege niciodata ca a nu le accepta magariile nu inseamna ca nu vrei sa fii contrazis. Asa ca nu ma astept sa intelegi. Ci doar sa nu-ti mai permiti nesimtirea sa vii aici ca sa ma jignesti.
PS. Si tot din prostie n-ai observat ca n-am comentat la majoritatea parerilor contra a ce-am scris eu, atat timp cat au fost decente.
Din păcate la noi în țară e rarisim să i se recunoască cuiva meritele, trebuie să ajungă la performanța Simonei Halep. Nimeni nu a fost mândru de Simona Halep când muncea să se antreneze, nu a scris despre ea când se zbătea prin sălile noastre de sport lipsite de condiții, nu i-a luat interviuri când era copil. Singurele concursuri unde copiii sunt cât de cât băgați în seamă sunt cele de muzică și dans. Cam așa unilateral îi învățăm noi pe copiii noștrii. Le arătăm fotomodele cu jumătate de creier mai mult de jumătate nude… dar pe urmă ne mândrim cu olimpicii, cu sportivii, cu toți cei cărora nu le-a păsat de normele societății și și-au urmat pasiunea. Ne mândrim că s-au născut în același loc cu noi, deși poate nu le-am oferit loc în tramvai când aveau doi ani și noi șaisprezece, am intrat în fața lor la urgențe pentru că mătușa sau unchiul lucrau acolo, am copiat temele după ei și am zis că le-am făcut noi etc.
Ne mândrim că e gratis. Când ar trebui să ne fie jenă că nu știm să recunoaștem valoarea celui de alături și să-l ajutăm să ajungă mai bun. Cine sunt mereu copiii cei mai populari din școală? Angajații cei mai populari la servici? Dar avem team spirit: suntem toți alături de câștigător, atunci când căștigă… mândri mereu…
Eu așa am înțeles textul prin filtrul gândirii mele și Simona Halep trebuie să fie mândră de ea și nouă să ne fie jenă că băgăm atât de rar în seamă valorile și atât de des non-valorile. Că trebuie să ajungi la o asemenea performanță ca să fii băgat în seamă, dar e de ajuns să-ți mai pui un silicon ca sății prima pagină a ziarelor…
Big like :)
Pentru ca a luat-o razna, programul meu antispam a decis sa blocheze TOATE comentariile postate in perioada 16-18 februarie. De asemenea, a blocat si toate inscrierile la newsletter. Imi pare rau si va rog sa va repostati comentariile si, eventual, sa va reinscrieti la newsletter!
Sper ca acum s-a rezolvat problema, dar, daca vedeti ca nu va apare comentariul in cateva ore, dati-mi de stire prin intermediul formularului de la contact.
Va multumesc!