scârbă

Ieri seară am difuzat o ştire despre o femeie care a fost jefuită de o haită de ţigani. Până aici, nimic surprinzător (sună cinic? În România de azi, nu cred!). Doar că femeia în cauză tocmai fusese lovită de o maşină pe trecerea de pietoni şi aştepta, întinsă pe jos, salvarea.

Dacă nu eşti un trepanat degenerat, nu te poate decât oripila o astfel de scenă. Oricât ai fi de blazat de mizeria prezentului, atât de generos ilustrată de (prea) multele televiziuni de ştiri, nu cred că nu te scârbeşte ideea că, dezbrăcaţi pe o masă de legist, tu şi unul dintre indivizii aceia mizeri aţi putea fi consideraţi din aceeaşi specie. Chiar şi folosirea termenului de “om”, în definirea acelor antropoizi imunzi, mă revoltă. Aşa cum o face şi dreptul lor de a procrea şi de a vota. Şi, în general, orice drept pe care ei îl au, spre deosebire de un lup care ucide din instinct şi din foame. Nimic, în afara unui gol putrefact în locul în care ar trebui să existe conştiinţa (oricât de mică şi stafidită ne-am obişnuit să ne aşteptăm să fie la mulţi dintre contemporani), nu poate justifica un astfel de gest.
Desigur, putem folosi prejudecata că hoţii erau romi. Sau să ne facem repede vreo zece cruci, chemând pedeapsa divină asupra lor (deşi, un bun creştin ar trebui să se aştepte ca astfel de scursuri să fie trăznite instantaneu, şi nu păsuite până la judecata de apoi). Să dăm vina pe autorităţi. Sau să ne spunem, mândri nevoie mare, că noi n-am face niciodată aşa ceva. Şi să mergem mai departe. Sau în cazul telespectatorilor, să aşteptăm ştirea cea multpreafrumoasă-interesantă-importantă cu nunta lui pepe. Care să ne arate (din nou!) cât de frumoasă e viaţa!
Dar, oricât am vrea să scăpăm de responsabilităţi, problema nu e doar a nemernicilor aceia. Ea rezidă şi în pasivitatea celui care filmează toată scena. Sau a celor care, după cum se vede în imagini, treceau atunci pe acolo. Pietoni sau şoferi. Nici unul nu a schiţat vreun gest. Şi, de ce nu, problema vine şi din intenţia jefuitei de a nu depune plângere. De frică. Nu pot s-o condamn, dar nici nu pot să nu remarc, trist, că societatea românească a ajuns unde e, nu atât din cauza ticăloşilor, ci mai ales din cauza laşităţilor şi indiferenţei celor din jurul lor.
Şi, poate, nişte imagini cu cineva care ar fi avut curajul să intervină, ar fi schimbat mai mult în mentalitatea telespectatorilor, decât cele în care se vede clar cât de subspecie începem să devenim.

***

Dacă vrei să fii informat când postez texte asemănătoare, nu trebuie decât să te abonezi la newsletterul blogului. O poţi face introducând adresa ta de mail în boxul din meniul din dreapta.

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Buna! Interesante articolele tale.
      Mi se pare totusi, ca in cel de fata, esti un pic cam dur cu trecatorii. Eu, ca femeie, cu un mare grad de constiinta, te asigur, cu siguranta mi-ar fi fost teama sa intervin in mijlocul unui grup de rromi. Stim cu totii…..as fi riscat sa ies injughiata chiar, ziua in amiaza mare.
      Sa-ti dau niste exemple, dintr-un oras mare din Romania :
      1) Imi povesteste un taximetrist cum din altruism, martor fiind la o bataie, a mers sa depuna marturie….Protectia martorilor in Romania? Ce-i aia? Omul nostru bun samaritean a sfarsit batut mar, masina distrusa ca urmare a razbunarii.
      2) Vad de la balcon o cersetoare cazuta pe o alee, in fata unei biserici. Sun la 112 si explic problema. Mi se spune ca ei nu pot trimite pe nimeni daca nu ma duc eu acolo sa stau langa persoana cazuta, cand vine salvarea. Explic ca am un bebelus si nu pot sa plec, nici sa-l car dupa mine sa-l tin in frig, etc. Mi se inchide. Mai sun o data, sugerez sa trimita un gardian ceva….nu salvarea…..niciun rezultat. Noroc ca cersetoarea doar atipise putin, nu era de fapt bolnava, s-a ridicat si a plecat singura.
      3) Vad o tanara pana in 30 de ani in statia de autobuz cum mananca tacticos o ciocolata si arunca ambalajul pe jos. O abordez elegant si ii spun ca a “scapat” un ambalaj, ar fi dragut sa il ridice. Imi trage o privire dispretuitoare, intoarce spatele si se urca in autobuz.

      Cred ca am spus destul!

    2. Exista un clip hiphop care a abordat exact aceasta tema acum doi ani. Printre actori, Dragos Bucur. Tot videoclipul e atat de artistic incat doare fizic, mai ales ca inseamna fragmente de Romania.

      Linkul spre clip l-am pus si pe nickul meu.

      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3NaQDR_JnQo]

    3. Stimati …Romi, de mic copil am fost furat de catre reprezentati de ai …DVS.
      Daca mai esista printre dvs si oameni in sensul cuvintului, va rog din tot sufletul sa va implicati masiv, fiindca va previn, etnia se afla sub o amennintare de ura din partea tuturor, si greu se vindeca! Scuze, sint un nimeni, si nici as dori sa ajung cineva, dar daca cineva mi-ar da o mitraliera, si mi-ar alinia acei tigani care nu au ce cauta nici in etnia lor, dar nici in rindul celor care se mai numesc ..oameni.. eu as trage fara nici un resentiment!