RCS-RDS – incompetenţă, indolenţă, indiferenţă

UPDATE. Azi, 21 martie, după DOUĂ luni de la evenimentele descrise în acest articol, după 10 telefoane şi o sesizare pe net, în sfârşit, am fost sunat şi mi s-a comunicat rezolvarea situaţiei. Desigur, nimeni nu şi-a cerut scuze pentru disconfortul psihic şi nici pentru timpul pe care l-am pierdut.

Ca de obicei, orice contact cu angajaţii rcs-rds mă aduce în pragul apoplexiei. Sun un om paşnic de felul meu, dar interacţiunea cu reprezentanţii acestei firme scoate ce e mai rău în mine, mă face să mă gândesc la personajul lui Michael Douglas, din Falling Down. De fiecare dată mi se pare că intru într-un univers paralel, tapetat cu incompetenţă, indolenţă şi indiferenţă. De fiecare dată mă lasă perplex modul în care îşi tratează clienţii, de fiecare dată mă stupefiază că o astfel de companie nu numai că supravieţuieşte, dar mai şi prosperă. Probabil că numai în România e posibil acest lucru.

V-am povestit aici prin ce-am trecut ca să obţin un stick de internet “gratuit”, după upgradarea conexiunii de net. Cu aceeaşi ocazie am renunţat şi la canalele HBO, pentru că pe cele foarte puţine filme bune pe care le dau le-am văzut de acum vreo doi ani. Urma ca, din 1 octombrie, să plătesc acelaşi abonament ca şi până atunci, valoarea pachetului la care renunţam compensându-se cu cea a netului superior. Pentru ianuarie mi-au venit de plată 71 de lei. Şi azi primesc sms că mi s-a eliberat factura pentru februarie: 81 de lei. Evident am sunat să întreb de unde diferenţa, mai ales că ei anunţaseră pe site o scădere de preţ la abonamente, începând cu 1 ianuarie.

După invariabilele 10 minute de aşteptat cu telefonul la ureche, îmi răspunde o duduie. Îi explic care e situaţia, verifică, şi-mi spune că am în abonament şi pachetul maxpack (hbo). Îi comunic că am renunţat la el în septembrie, aşa cum se vede pe contractul semnat cu acea ocazie.

– Păi la noi figurează că e activ.
– Aşa şi, eu ce să fac?
– Dacă spuneţi că aveţi contract semnat, mergeţi dvs. cu o copie…

Aici am început să mă enervez.

– Unde să merg, domnişoară? Eu n-am greşit cu nimic, de ce trebuie să-mi pierd eu timpul pentru că cineva incompetent de la dvs. a “uitat” să opereze modificările la contract?
– Vă rog să păstrăm un limbaj civilizat!
– “Incompetent” este un termen prea civilizat pentru nesimţiţii care mă pun pe mine în situaţia de a pierde timp şi nervi.
– Vă rog să păstrăm un limbaj civilizat! Eu v-am spus cum putem să vă ajutăm!
– Să mă ajutaţi? Dar cu ce-am greşit eu? Deci, e vina dvs., dar eu trebuie să pierd timp ca să merg la sediul dvs., să se convingă cei de acolo că am contract??? Puneţi pe cineva să caute, aveţi şi dvs. contractul ăsta. Să verifice dracului (aici deja eram plin de draci) şi nu să mă pună pe mine pe drumuri! Vreau să vorbesc cu un şef. (Ştiam că nu sunt şanse)

Discuţia a fost mult mai lungă, eu am rezumat. Eu încercând să-i explic că e greşeala lor, că nu e normal să merg eu să o rezolv, ea spunându-mi ca o placă stricată, că trebuie să mă duc eu cu contractul la sediu. I-am spus că eu nu mai plătesc nimic până nu rezolvă problema. Într-un final, a binevoit să facă o sesizare, cu datele din contract, şi să-mi comunice că voi fi căutat la telefon.

Am închis cu un sentiment amar de grotesc. Şi o silă enormă de “capitalism” românesc, de patroni care nu dau doi bani pe cei pe seama cărora s-au îmbogăţit, de angajaţi stupizi şi nesimţiţi! Da, da, ştiu, să mă dezabonez de la rcs-rds şi să mă duc… unde? Sunt convins că mai peste tot e la fel. Şi-apoi, mai devreme sau mai târziu, Teszari o să cumpere tot, şi upc şi dolce…

***

Dacă ai trecut şi tu prin aşa ceva, sharuieşte acest material cu prietenii tăi, folosind butoanele de mai jos. Poate, cine ştie, se schimbă ceva, chiar dacă microscopic, în ţara asta!