Totul începe de la o maşină! Un Gran Torino! Şi de la un veteran de război cam rasist! Şi de la un puşti americano-chinez care vrea să-i fure bijuteria pe patru roţi! Bătrânul cel acru se trezeşte implicat în familia băiatului şi ajunge să facă pentru ea lucruri de neimaginat! O nouă producţie marca Clint Eastwood. Inconfundabil! Tot el e şi în rolul principal!
oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare
Trăim într-o lume în care pentru mulţi adulţi copiii nu sunt decât efecte secundare, nedorite, ale sexului. De care încearcă să scape cât de repede pot, debarasându-se de ei prin toate mijloacele posibile, de obicei abandonaţi în vreun spital sau pe un câmp. Se pare că e mult mai uşor să “arunci” un copil decât să-ţi cumperi un prezervativ sau nişte pastile. Alţii, dimpotrivă, îşi umplu casa de plozi ca să aibă pe cine să trimită la cerşit sau ale căror alocaţii să le ţină loc de salarii. Ştirile abundă în copii bătuţi, copii violaţi, copii exploataţi, telespectatorii lăcrimează, unii trimit 5 lei ca să-şi liniştească spasmele conştiinţei. În România, mai ales, copiii sunt priviţi şi trataţi de mulţi ca nişte obiecte, ca nişte proprietăţi ale părinţilor. Dar, despre asta am mai vorbit aici. Dacă asta se întâmplă cu cei sănătoşi, imaginaţi-vă ce soartă au cei bolnavi, cei care necesită o îngrijire specială şi a căror existenţă presupune, în mare parte, sacrificarea de către părinţi a vieţilor personale.
adevărata “restauraţie”
Mi-am propus să evit orice postare despre politică până după decizia CCR şi, implicit, după întoarcerea lui băsescu la Cotroceni. Pentru că, după cum arată lucrurile acum, acesta va fi deznodământul celui mai agitat şi straniu moment din perioada postrevoluţionară. Pe zi ce trece am tot mai puternică senzaţia că am fost, cu toţii, martorii unei piese de teatru absurd, ai cărei protagonişti nu sunt cei de pe scenă şi al cărei scenariu nu-l cunosc nici măcar cei care au jucat în ea.
seară de film
Despre iubire, la superlativ! Despre iubire ca în filme! Adică, ce mai tura-vura, un film despre iubire. Despre cum, oricât s-ar chinui unii oameni s-o ignore, să şi-o şteargă (ad-literam) din minte, ea se încăpăţânează să supravieţuiască şi să scoată din nou capul, iar şi iar! Ceea ce poate însemna că sunt unele iubiri mai puternice chiar decât cei care o simt. Doi actori foarte buni, Kate Winslet şi Jim Carrey (nu, nu e unul din tipicele lui roluri cu strâmbături) şi un scenariu original şi intrigant! De văzut şi revăzut!
luaţi de vă cruciţi ce legi au ăştia!
Noi, românii, avem obiceiul să ne plângem de toate cele de pe meleagurile mioritice: oameni, produse, servicii, instituţii. Şi de legi! Mai mult chiar decât de nerespectarea lor! Sunt legile proaste, dom’le, ce să mai! auzi spunându-se de fiecare dată când ceva merge prost! Aşa o fi! Dar vă invit să vă gândiţi la ce-or zice oamenii care trebuie să respecte aceste legi! Toate reale, toate obligatorii! Culese din diferite colţuri ale lumii! Ce-aţi zice dacă fi din Samoa? Acolo este interzis să uiţi când e ziua de naştere a nevestei! :)) Să vedem şi altele:
seară de film
Să râdem, vă propun, cu nişte terorişti! Da, ştiu, terorismul nu e de râs, dar britanii reuşesc, cumva, să ocolească acest adevăr. Aşa cum numai ei ştiu s-o facă! O comedie tipică pentru ei, despre un subiect atipic! Se pare că, totuşi, pentru a face un atentat, e nevoie de ceva neuroni şi puţină competenţă! Nu o poate face chiar oricine, oricât de motivat ar fi!
