oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare

Există oameni a căror viaţă e uşoară. Există oameni care nu trăiesc, ci doar îşi târâie zilele de la naştere până la moarte. Există oameni care-şi consumă viaţa plângându-se de vicisitudinile ei, blamând soarta, universul, semenii pentru ghinioane, obstacole sau tragedii. Există oameni care nu dăruiesc nimic celorlalţi, singura lor grijă fiind să-şi “trăiască clipa”. Există oameni care stau cu mâna-ntinsă şi care-şi plâng neîncetat de milă. Dar există şi oameni frumoşi! Care, deşi ar fi putut face toate cele de mai-nainte, şi ar fi fost şi îndreptăţiţi, probabil, au decis să n-o facă. Dimpotrivă! Priviţi-i în acest filmuleţ şi veţi înţelege!

V-au plăcut aceşti oameni? Iată povestea lor:

Ma Li se pregătea intens să devină balerină când, în 1996, la 19 ani, un accident de maşină părea că i-a distrus visele şi viaţa. Braţul drept i-a fost amputat, iubitul a părăsit-o iar ea a încercat să se sinucidă. A fost salvată de părinţi şi a reînvăţat să trăiască. Şi să danseze. Şi-a deschis o mică librărie. În 2001, un prieten a convins-o să participe la o competiţie naţională deschisă tinerilor artişti cu handicap. A câştigat medalia de aur, ceea ce a făcut-o să se reîntoarcă la dans. În 2002 l-a cunoscut pe Tao, de care va fugi iniţial, de teamă că va suferi din nou. Acesta a căutat-o prin tot Beijingul până a găsit-o într-un local, dansând. De atunci sunt nedespărţiţi, el devenindu-i şi impresar.

Zhai Xiaowei, fiu de fermier, avea 4 ani, în 1988, când s-a urcat pe un tractor care mergea, a căzut şi i-a fost prins piciorul stâng sub roată. A fost nevoie să i-l taie. Povesteşte că doctorul i-a spus că va întâmpina multe dificultăţi şi obstacole în viaţă. Zhai s-a-ntors către tatăl său şi l-a-ntrebat dacă “dificultăţile” şi “obstacolele” sunt bune la gust, ca bomboanele! Acesta i-a răspuns că da, dar nu le va putea mânca pe toate odată, ci una câte una… La vârsta adolescenţei, după ce a încercat săritura în înălţime şi pe cea în lungime, apoi înotul, s-a oprit la ciclism, cu lungi şi chinuitoare antrenamente, pentru a putea participa la Jocurile Paralimpice.

Cei doi s-au întâlnit în 2005. Nu se ştie cum l-a convins Ma să danseze împreună cu ea. Zhai s-a mutat cu ea şi cu soţul ei, Tao, începând exerciţii şi repetiţii istovitoare, de la 8 dimineaţa la 11 seara. În 2007 au rămas fără bani. S-au înscris în Concursul Naţional de Dans, alături de alţi 7000 de competitori, ei fiind primul cuplu de persoane cu handicap care s-a încumetat la aşa ceva. Au cucerit medalia de argint şi o notorietate colosală. De atunci, fiecare apariţie a lor, fiecare dans, inspiră şi emoţionează oamenii.

Iată-i aici şi la Chinezii au talent, unde au terminat pe locul 4.

Pentru modul în care aţi ştiut să treceţi peste loviturile sorţii, dar mai ales pentru felul în care scoateţi din voi frumosul şi-l dăruiţi celorlalţi, Ma şi Zhai, mă ridic în picioare în faţa voastră!

PS. Află şi despre alţi Oameni frumoşi, aici.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Elena Doina Cancel reply


    1. mult mai mult fac acesti oamnei care au un neajuns, decît cei care nu le lipsește nimic

    2. nu stiu daca ridicatul tau in picioare sau scosul palariei mele ajunge ? sunt inca sub emotia vizionarii celor doua filmulete , un lucru e sigur acel Dumnezeu al lor a vut grija de ei si ei au stiut sa imulteasca talatul mai corect jumatea de talant care a avut-o fiecare …

    3. Peste tot se vorbeste despre atitudine, speranta, incercare si esec, perseverenta. Pana la urma, nu este nimic miraculos in faptul ca cineva fara brate sau picioare reuseste sa duca o viata normala, sa aiba succes profesional si chiar sa dea ceva inapoi societatii, luptand pentru cauze caritabile. Este „doar” vorba despre munca. Multa munca si vointa.