Nu ştiu dacă Dan Voiculescu s-a făcut vinovat sau nu de faptele pentru care a fost condamnat. Într-o ţară democrată şi civilizată, neîntinată de mizeria morală a regimului ultimilor 10 ani, aş fi putut avea încredere în justiţie. Aşa, nu pot decât să fiu sceptic. Nu pot să mă bucur, dar nici nu pot să-i deplâng soarta, chiar dacă îmi pare rău pentru ea. Multe lucruri bune s-au întâmplat în anii de început, în Antena 1, şi pentru că a tratat cu seriozitate părerile pe care mă invita să mi le exprim la întrunirile la care eu eram singurul fără funcţie.
La nivel personal, îi datorez o mare parte din cariera mea de jurnalist, la începutul căreia a avut încredere în mine şi m-a sprijinit să realizez cam toate emisiunile pe care mi le-am dorit şi pe care le consideram importante pentru a fi împărtăşite publicului: documentare istorice sau geografice, interviuri cu personalităţi culturale. Mulţii şi trecătorii şefi din Antena 1 au privit cu scepticism, dezinteres, ba chiar cu antipatie, dorinţa mea de a face şi altceva în afară de ştiri. Dacă ar fi fost după ei, istoria creaţiilor mele media ar fi fost cu mult mai săracă. Şi, cel mai probabil, aş fi renunţat de mult la televiziune.
În anul 2000 m-a întrebat dacă vreau să realizez emisiunile de campanie electorală pentru alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale. Erau primele cu miză pentru micul său partid, PUR. Mi-a fost teamă că vor exista ingerinţe şi interese pe care evident că nu le-aş fi onorat, ceea ce ar fi dus, probabil, la despărţirea mea de Antenă. Nu numai că n-am resimţit nicio presiune, de niciun fel, nici de la el, nici de la vreun şef din televiziune, dar am aflat ulterior că i-a trimis la plimbare pe toţi cei care îl sunau (inclusiv dintre candidaţii propriului partid) ca să se plângă că nu le dau întrebările pentru emisiuni, sau că nu-i menajez în întâlnirile electorale. Am primit de la el un singur telefon, înaintea finalei prezidenţiale. Mi-a urat succes. Pe care, se pare, l-am şi avut, ţinând cont că emisiunea a avut acelaşi rating cu cea similară de la PRO TV, al cărei amfitrion a fost Floriiiin Călinescu. În care, printre altele, i-a pus pe candidaţi să se cântărească în direct.
Mă gândesc la asta de fiecare dată când aud acuzaţiile care i se aduc, cum că şi-ar obliga subalternii să facă sau să spună un anumit lucru. Din două una, ori s-a schimbat el radical în ultimii 11 ani, de când n-am mai lucrat eu în Antenă, ori s-au schimbat angajaţii.
Sigur, e dezgustătoare jubilaţia foştilor antenişti, unii răsplătiţi cu funcţii importante şi cu sume babane, care se întrec acum în a desface sticlele de şampanie în cinstea “victoriei” justiţiei împotriva celui care, când îi plătea, nu era nici securist, nici varan, nici hoţ… Dar asta a fost cea mai mare slăbiciune a lui Dan Voiculescu. N-a prea ştiut să-şi aleagă oamenii cu care să se însoţească pe termen lung în drumurile sale, politice, de afaceri sau în media. A oscilat între impostori alunecoşi, yesmeni ineficienţi sau profitori şi profesionişti performanţi, contabiliceşte vorbind, dar mercenari. La nivel uman, aproape toţi i-au devenit, mai devreme sau mai târziu, adversari îndârjiţi.
Nu-i pot plânge de milă lui Dan Voiculescu. În primul rând, pentru că “regimul” a cărui victimă se consideră este şi creaţia lui. Chiar dacă TB a câştigat preşedinţia în 2004, în fruntea Alianţei DA, mâna pe ţară a pus-o cu adevărat cu ajutorul PUR-ului şi a liderului acestuia, deveniţi “soluţia imorală”. Fără ei, n-ar fi putut să-şi aducă bocii, videnii şi udrele în cele mai importante funcţii din ţară. În a doilea rând, condamnatul de acum nu e un martir. Şi nici o victimă colaterală. El a intrat conştient într-un război, pe care a crezut că-l va câştiga cu ajutorul televiziunii şi al combinaţiilor politice. Pentru asta a folosit toate armele din dotare, ca şi adversarul său personal. El e cel care a fost înfrânt. Poate şi pentru că mulţi au folosit conflictul pentru propriul capital de imagine, fără să ştie sau să fie interesaţi să devieze o parte din el şi către cel care i-a trimis şi finanţat în luptă.
Nu stii daca e vinovat? O decizie a instantei nu ti s-ar parea suficienta?
Sa inteleg ca daca ai fost platit de Voiculescu trebuie sa-i iei apararea pe viata?
Poate ca este un om extraordinar, poate este un prieten minunat, dar daca este si un infractor? Nu se exclud una pe cealalta!
Pentru ca n-ai inteles nimic din textul meu, ar trebui sa te inor. O sa-ti scriu, insa, poate foloseste altora ca tine si nu se mai obosesc sa scrie tampenii.
Intr-o tara in care justitia nu se atinge de gasca imundului de la Cotroceni, mie nu mi-e suficienta o decizie a instantei.
Nu i-am luat nicaieri apararea. Daca mi-am exprimat un punct de vedere personal a fost pentru ca m-a sprijinit in cariera mea sa fac lucruri de care s-au bucurat milioane de oameni, intr-o vreme in care televiziunea nu insemna doar cocalarisme si tiganisme, doar pitipoance si manele, doar basescu si antibasescu. Nu pentru ca m-a platit! Eu am incasat in 10 ani (!) de Antena cam cat castiga o “vedeta” de-a Antenei acum in doua luni!
Stiu ca n-ai inteles nimic, dar poate altii o vor face!
Daca e
in Romania , din pacate o hotarare judecatoreasca , nu spune nimic. Deciziil e instantei nu sunt suficiente si stim cu totii d e ce .
Este vorba despre justitie.Se pare ca nu te intereseaza cum sunt executati adversarii lui basescu.Nu te intreseaza ca justitia lui basescu i-a acordat imunitate totala lui si mafiei sale.Stiu ,tu crezi ca Romania este un stat de drept,ca justitia este independenta si basescu un reformator.Eu,nu mai vreau sa traiesc in tara lui basescu,de aceia voi face tot ce se poate ca sa se schimbe totul .Suntem multi care vrem asta,tu insa,nu esti unul dintre noi.
Pai stimata Doamna… Radu herjeu a spus corect ce a spus. Cat priveste Justitia aceasta si-a spus cuvantul. Punct. degeaba incercati unii si altii sa chemati la dezbinare si nerecunoasterea Justitiei, aceasta chiar si-a spus cuvantul. Si sunt convins ca daca in fata Magistratului Camelia Bogdan (parca asa se chema judecatoarea) ar ajunge familia Basescu i-ar judeca la fel. Aceea este Justitie si Drept. Parta (I/A)morala a povestii este altceva, iar aici Radu H a spus ce a avut de spus, corect asa cum il stiu de peste 10 ani… de peste 15 ani…
Mai trebuie făcută o precizare: s-a pierdut o bătălie, dar nu și războiul. D. Voiculescu va fi înfrânt doar dacă e omorât. Iar războiul nu e doar intre Boicotescu si DV, ci intre Boicotescu si poporul roman.
Subscriu la parerea celor care in comentariile postate mai jos afirma calitatea de impartialitate a acestui articol. Din multitudinea parerilor exprimate in articole (de comentarii nici nu mai vorbesc) se pare ca sunteti printre putinii care trateaza aceasta problema echidistant. Multumesc
ma bucur mult ca mai exista si jurnalisti onesti si dezinteresati ,care spun adevarul chiar daca nu au nimic de castigat din asta ! ma bucur in acelasi timp ca mi ati reconfirmat propriile pareri despre omul Dan Voiculescu , cu calitatile si defectele lui ! nu trebuie sa judecam oamenii dupa etichetele pe care i le pun altii, trebuie sa i vedem asa cum sunt ei ,cu bune si rele ,nu exista oameni doar buni si oameni doar rai asa cum incearca sa ne convinga unii ,trebuie sa i judecam dupa faptele lor ! si trebuie sa recunoastem ca la antena 3 lucreaza profesionisti care spun adevarul chiar daca unora nu le place ! iar faptul ca Dan Voiculescu are doua fundatii ,una care sprijina tinerii talentati si alta care ajuta copiii bolnavi ma face sa cred ca nu este un om chiar atat de malefic cum incearca unii sa ni l prezinte ! inca o data felicitari pentru onestitate ! si pentru profesionalism !