Nu ştiu dacă Dan Voiculescu s-a făcut vinovat sau nu de faptele pentru care a fost condamnat. Într-o ţară democrată şi civilizată, neîntinată de mizeria morală a regimului ultimilor 10 ani, aş fi putut avea încredere în justiţie. Aşa, nu pot decât să fiu sceptic. Nu pot să mă bucur, dar nici nu pot să-i deplâng soarta, chiar dacă îmi pare rău pentru ea. Multe lucruri bune s-au întâmplat în anii de început, în Antena 1, şi pentru că a tratat cu seriozitate părerile pe care mă invita să mi le exprim la întrunirile la care eu eram singurul fără funcţie.
La nivel personal, îi datorez o mare parte din cariera mea de jurnalist, la începutul căreia a avut încredere în mine şi m-a sprijinit să realizez cam toate emisiunile pe care mi le-am dorit şi pe care le consideram importante pentru a fi împărtăşite publicului: documentare istorice sau geografice, interviuri cu personalităţi culturale. Mulţii şi trecătorii şefi din Antena 1 au privit cu scepticism, dezinteres, ba chiar cu antipatie, dorinţa mea de a face şi altceva în afară de ştiri. Dacă ar fi fost după ei, istoria creaţiilor mele media ar fi fost cu mult mai săracă. Şi, cel mai probabil, aş fi renunţat de mult la televiziune.
În anul 2000 m-a întrebat dacă vreau să realizez emisiunile de campanie electorală pentru alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale. Erau primele cu miză pentru micul său partid, PUR. Mi-a fost teamă că vor exista ingerinţe şi interese pe care evident că nu le-aş fi onorat, ceea ce ar fi dus, probabil, la despărţirea mea de Antenă. Nu numai că n-am resimţit nicio presiune, de niciun fel, nici de la el, nici de la vreun şef din televiziune, dar am aflat ulterior că i-a trimis la plimbare pe toţi cei care îl sunau (inclusiv dintre candidaţii propriului partid) ca să se plângă că nu le dau întrebările pentru emisiuni, sau că nu-i menajez în întâlnirile electorale. Am primit de la el un singur telefon, înaintea finalei prezidenţiale. Mi-a urat succes. Pe care, se pare, l-am şi avut, ţinând cont că emisiunea a avut acelaşi rating cu cea similară de la PRO TV, al cărei amfitrion a fost Floriiiin Călinescu. În care, printre altele, i-a pus pe candidaţi să se cântărească în direct.
Mă gândesc la asta de fiecare dată când aud acuzaţiile care i se aduc, cum că şi-ar obliga subalternii să facă sau să spună un anumit lucru. Din două una, ori s-a schimbat el radical în ultimii 11 ani, de când n-am mai lucrat eu în Antenă, ori s-au schimbat angajaţii.
Sigur, e dezgustătoare jubilaţia foştilor antenişti, unii răsplătiţi cu funcţii importante şi cu sume babane, care se întrec acum în a desface sticlele de şampanie în cinstea “victoriei” justiţiei împotriva celui care, când îi plătea, nu era nici securist, nici varan, nici hoţ… Dar asta a fost cea mai mare slăbiciune a lui Dan Voiculescu. N-a prea ştiut să-şi aleagă oamenii cu care să se însoţească pe termen lung în drumurile sale, politice, de afaceri sau în media. A oscilat între impostori alunecoşi, yesmeni ineficienţi sau profitori şi profesionişti performanţi, contabiliceşte vorbind, dar mercenari. La nivel uman, aproape toţi i-au devenit, mai devreme sau mai târziu, adversari îndârjiţi.
Nu-i pot plânge de milă lui Dan Voiculescu. În primul rând, pentru că “regimul” a cărui victimă se consideră este şi creaţia lui. Chiar dacă TB a câştigat preşedinţia în 2004, în fruntea Alianţei DA, mâna pe ţară a pus-o cu adevărat cu ajutorul PUR-ului şi a liderului acestuia, deveniţi “soluţia imorală”. Fără ei, n-ar fi putut să-şi aducă bocii, videnii şi udrele în cele mai importante funcţii din ţară. În a doilea rând, condamnatul de acum nu e un martir. Şi nici o victimă colaterală. El a intrat conştient într-un război, pe care a crezut că-l va câştiga cu ajutorul televiziunii şi al combinaţiilor politice. Pentru asta a folosit toate armele din dotare, ca şi adversarul său personal. El e cel care a fost înfrânt. Poate şi pentru că mulţi au folosit conflictul pentru propriul capital de imagine, fără să ştie sau să fie interesaţi să devieze o parte din el şi către cel care i-a trimis şi finanţat în luptă.
Sunt abonat la acest blog și citesc cu mare placere opiniile și comentariile dumneavoastră. Va felicit.
Multumesc frumos
Bun!