nimic despre Becali

M-a-ntrebat multă lume de ce nu scriu nimic despre Becali. Cum, nu mă amestec în această isterie generalizată despre încarcerarea celui mai iubit parvenit al ţării, celui mai adulat circar grobian, a celui mai cabotin fariseu, a celui mai grandoman analfabet al naţiei? Ei bine, da, aşa îmi propusesem, să rămân deoparte de furtuna mediatică stârnită de condamnarea lui. Pentru că sunt personaje care, chiar numai pomenindu-le numele, scad nivelul de igienă intelectuală al unui spaţiu. Cu toate astea, un sondaj de “opinie” m-a făcut să mă răzgândesc. Deşi, practic, nu scriu despre Becali, ci despre cei care au răspuns întrebărilor despre acesta.

Pentru că, nu-i aşa, tot tămbălăul din presă trebuia cumva justificat, Avangarde a ieşit, repede, repede, cu o “cercetare sociologică”, prin care să se facă auzită vocea plebei în cea mai arzătoare cestiune la ordinea zilei. Cum, tocmai ei, oamenii, aceşti anonimi membri ai boborului, să nu-şi dea cu părerea despre un subiect care, nu-i aşa, le influenţează decisiv vieţile? Sau, cel puţin, asta răzbate din abordarea televiziunilor!

Şi, pentru că soarele de la Bucureşti răsare, ia să vedem ce cred locuitorii celei mai mari urbe din ţară. Să reţinem că vorbim de localitatea cu cel mai mare procentaj de internauţi, cu cel mai mare număr de canale tv, posturi de radio, publicaţii, cu nivelul de trai cel mai ridicat, care permite multora un contact direct cu civilizaţiile evoluate din vest. Ei bine, desi 12% il cred nevinovat, 54% dintre urmaşii lui Bucur (chiar dacă mulţi adoptaţi de-a lungul istoriei, mai ales cea recentă) vor să fie graţiat de preşedinte! 13% îl vor afară din închisoare, pentru că a făcut acte de caritate, ilustrarea fidelă a mentalităţii celor convinşi că se poate cumpăra un loc în rai, sau, mă rog, în libertate. Spectatori fideli ai deselor schimbări de toane ale latifundiarului, care poartă câteva denumiri ştiinţifice clare în tratatele de psihiatrie, oamenii (45%) cred că sentinţa este una politică. Nu mi-e foarte clar, şi cred că nici lor, dacă e pentru că l-a pupat în fund pe Băsescu, sau pentru că l-a atacat pe acesta? Că le-a alternat, de nici el nu cred că ştia exact, în fiecare zi, ce are de făcut. Ei bine, iată şi concluzia apoteotică a acestei disecţii tragice a mentalului colectiv bucureştean: 33% îl consideră pe Becali modelul lor de a reuşi în viaţă! Sper, totuşi, că printre ei nu se numără şi cei doi simpatizanţi cu ştaif ai individului, Victor Ponta şi Crin Antonescu, ale căror autoasocieri cu personajul în cauză sunt triste şi descurajante.

Tot 33% cred că Becali şi-a făcut averea în mod legal. Ironic e că, fără afaceri precum cea pentru care a fost trimis după gratii, el n-ar fi strâns toţi acei bani cu care şi-a cumpărat în prime-time, simpatia unei părţi a populaţiei. N-ar mai fi avut teancurile de euro din care, urmărit frenetic de camerele de filmat, a aruncat  în stânga şi-n dreapta, miluind la grămadă, cerşetori, microbişti şi popi. Nu şi-ar mai fi putut cumpăra, dacă nu indulgenţa divină, măcar idolatria credincioşilor habotnici, fascinaţi de generozitatea verbală şi materială faţă de biserică. N-ar fi avut cu ce să-şi aurească habitatul, spre deliciul iubitorilor autohtoni de kitch opulent. N-ar fi putut cumpăra unul dintre cele mai iubite cluburi de fotbal din ţară, mişcare care i-a adus nu numai notoritate instantanee, dar şi voturi la diferitele runde de alegeri în care a participat. Fără averea sa n-ar fi interesat pe nimeni elucubraţiile mistico-grandomane ale unui cioban dintr-o stână din vârful muntelui. Pe scurt, fără bani, circul său patetic s-ar fi consumat în intimitatea familiei şi la chermezele cu egalii săi, şi nu ridicat la rangul de spectacol naţional!

Acum, pe bune, dacă rezultatele sondajului sunt corecte, chiar mai miră pe cineva că un astfel de individ a reuşit să ajungă atât de departe? Şi nu mă refer la puşcărie, deşi, dacă o făceam, sarcasmul ar fi fost justificat, chiar dacă ininteligibil pentru fanii lui. Ce dovadă mai clară că astfel de ipochimene nu răzbat decât în mijlocul unei populaţii fără busolă, fără valori, ipocrite şi atât de uşor de manipulat? Ce pretext mai bun pentru mediatizarea lui excesivă, în disperarea mass-media de a oferi consumatorilor ce le place, nu ce au nevoie?

***

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. pai nu ma mira nimic!!! daca am ajuns sa avem manele in aeroportul international ca si muzica de fond, atunci de ce nu putem admira si invidia o persoana ca si becali…..toate valorile pe care le aveam la un moment dat numai sint, daca ppersoane ca el sint europarlamentari!!!!! si dupa aceea ne miram ca toti strainii ne privesc urit si ne calomniaza prin presa straina!!!!