Manipulare de manual

manipulare-1Am scris un manual despre manipulare pentru a-i ajuta pe oameni s-o recunoască și să se ferească de ea. Nu știu dacă le-a folosit multora, dar pe mine m-a făcut capabil să privesc fenomenul din afară și să pot identifica tehnicile de propagandă acolo unde cei mai mulți nu văd decât lucruri benigne, care le legitimează și întăresc simpatiile sau antipatiile. Așa că e simplu de înțeles de ce eu privesc campaniile electorale dincolo de fațadă. Să plecăm de la ideea că un sistem democratic presupune ca, periodic, vechile lupte mortale dintre șeful tribului și cei care îi râvnesc locul să fie înlocuite cu o plimbare până la colț a fanilor de pe margine și aplicarea unei ștampile pe niște bucăți de celuloză. Evident că toți doritorii de a face bine națiunii se chinuie să-i convingă pe cetățeni să vrea binele respectiv. Eventual, prin manipulare. Dar, ca în orice democrație primitivă, în România asta înseamnă, în primul rând, să-i împroști pe adversari cu mizerii. Aveți aici o mostră.

Până în ultima zi de campanie. După care se așteaptă numărarea voturilor și anunțarea câștigătorilor. Ce te faci dacă nu ești mulțumit de rezultate, previzibile de altfel? Încerci să scoți cât mai mult din eșec, pentru a-ți crea capital politic și de imagine pentru viitoarele încercări. Și, pentru asta, aplici o schemă verificată în timp, preluată dintr-un tratat oarecare cu tehnici de manipulare. Sunt câțiva pași simpli și extrem de ușor identificabili:

  1. Primul pas. Imediat după închiderea urnelor se publică un exit-poll care dă drept câștigător un candidat. Faptul că presupusele procente diferă enorm de rezultatele unui sondaj realizat de același institut cu doar 4 (!) zile înainte e în măsură să pună luminile reflectoarelor pe această ”surpriză”. E posibil, nu-i așa, ca în acel interval, candidatul să fi reușit convingerea unui număr aproape triplu de cetățeni să-l voteze. Sau primul sondaj fusese făcut de mântuială, deci nu merită luat în considerare nici cel de-al doilea. Sau primul a fost corect, deci al doilea… Dar astea sunt finețuri de logică. Așadar, s-a stabilit ștacheta!
  2. După numărarea voturilor se constată că a câștigat altcineva, cu o diferență mică, încadrată perfect în marja de eroare a oricărui sondaj.
  3. Pasul doi. Candidatul care a pierdut iese public și invocă frauda, chiar dacă nu are nicio dovadă. Și cere renumărarea voturilor. Media abia așteaptă să ude sâmburele de scandal. Așa că acuzațiile se rostogolesc și ajung în toate colțurile țării, la oameni care, până în acel moment, habar n-aveau că există candidatul respectiv și partidul căruia îi aparține. Se obține, astfel, o notorietate importantă în orice luptă electorală. Mai mult, acuzațiile întăresc singurul mesaj pe care îl are, de fapt, candidatul: toate partidele sunt corupte și hoațe. Găsiți aici o argumentație împotriva teoriei fraudei.
  4. Pasul trei. Toți susținătorii vocali ai candidatului răspândesc acuzațiile și le corelează cu situații familiare oamenilor, chiar dacă, pe fond, nu au legătură cu acestea. Ei știu că simpatizanții nu le vor pune nici o secundă la îndoială. În fond, ”toată lumea” știe că politicienii sunt hoți, deci e de la sine înțeles că au furat și la numărarea voturilor. E un caz tipic de autolegitimare a unei afirmații. În plus, foarte puțini oameni sunt capabili să accepte, chiar și ca teorie de lucru, idei care contravin convingerilor lor (autogenerate sau preluate).
  5. Pasul patru. BEC consideră neîntemeiată solicitarea de renumărare a votului. Eu cred că, în afara faptului că nu există dovezi care să justifice o asemenea măsură, s-a dorit evitarea unui precedent periculos: blocarea țării prin renumărările nesfârșite care ar fi fost solicitate de toți perdanții din țară. Decizia este definitivă și nu poate fi atacată nicăieri. Ceea ce, în mod firesc, ar trebui să pună capăt oricăror discuții pe această temă. Dar nu se-ntâmplă așa.
  6. Pasul cinci. Decizia BEC este prezentată ca o dovadă în plus că ”sistemul” e putred și nu vrea înnoire. Se trece de la nivelul ”partidelor” la cel al ”statului”. Statul se teme, deci trebuie reformat neapărat. Și asta se face în alegerile generale la care partidul candidatului și-a anuțat deja intenția de a participa. Ideea transmisă e că nu poți reforma punctual, e nevoie să ai acces la pârghiile care comandă tot angrenajul.
  7. Pasul șase. Se organizează mitinguri, resuscitând și canalizând frustrările simpatizanțor la adresa autorităților. Starea de spirit trebuie menținută în alertă, pentru că neurologii știu cel mai bine cum se cimentează automatismele mentale. Se păstrează trează astfel atenția presei și, prin intermediul ei, a unor oameni care, până ieri, nu considerau partidul din București ca pe un posibil purtător de cuvânt al nemulțumirilor lor. În funcție de numărul participanților, se poate pune presiune, astfel încât vreo instanță să decidă reluarea numărării sau chiar a votării. Victorie care ar alimenta electoral partidul și ar legitima demersurile, chiar dacă ele sunt doar la nivel de declarații și acuzații, ale membrilor acestuia. Un eșec în această direcție va sublinia încă o dată ”disfuncționalitățile” sistemului cu care sunt singurii care luptă.
  8. Scandalul asigură polarizarea societății, un ingredient necesar în orice strategie de a ajunge la putere. Liniștea e catastrofală pentru astfel de candidați antisistem, pentru că mesajele lor trebuie repetate cât mai des și corelate cu orice ocazie pe care i-o oferă viața de zi cu zi. Și, slavă domnului, România e plină de situații care atestă că lucrurile trebuie schimbate. O stare crescută de tensiune, menținută de-a lungul unei perioade de timp, stimulează oamenii să se concentreze pe dezideratul ”Așa nu”! Devine total secundară lipsa răspunsului la o posibilă întrebare ”Dar cum?” Ca atunci când, vrând să scapi de focul izbucnit în apartament, te arunci pe geam.

 

Cei mai vechi în branșă știu că schema a fost aplicată aproape identic de traian băsescu în 2004, după primul tur al alegerilor prezidențiale. Doar că lui i-a ieșit, pentru că n-a existat suficient timp pentru demontarea acuzațiilor de fraudă. Și acum s-ar fi reușit, dacă ar fi fost două tururi de scrutin. Ceea ce poate explica și de ce unii le-au apărat cu atâta vivacitate, deși n-au crâcnit în 2011, când același traian băsescu le-a eliminat prin intermediul oamenilor săi.

PS. Eu cred că scenariul se va repeta la alegerile parlamentare, la nivelul întregii țări. Acum e doar o repetiție. În funcție de rezultatele ei, se vor regla mecanismele pentru un succes în toamnă.

Categorii: jurnal de campanie, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Legat de 1 – cred ca reportajul de aici ofera imaginea completa – https://pressone.ro/barja-de-eroare/ ; de asemenea nu cred ca vreun sociolog ar fi de acord ca putem compara sondajul cu exit-poll-ul. Adica mere cu pere. Deci nu prea tine :)
      3 – exista motive de suspiciune – http://www.gandul.info/politica/bec-s-a-incurcat-in-excel-cum-s-au-ratacit-250-000-de-buletine-de-vot-sunt-tampiti-15453267 Nu cred ca putem ridica din umeri si merge mai departe pana nu se explica asta in detaliu. Sa fim echilibrati, zic.

      1. 1. E o chestie de logica, nu de botanica. Plecam de la premisa ca, in 4 zile, nimeni nu-si poate tripla scorul electoral. Deci, daca pe 1 mai, Clotilde avea in optiunile electoratului un procent asemanator cu cel final, inseamna ca sondajul a fost prost facut. Si-atunci, cum sa pui baza pe exit-poll (facut de aceiasi “incompetenti”) pentru a clama frauda?
        3. Gogorita cu cele 250.000 de buletine a aparut la 3 zile dupa momentul in care au clamat frauda. Eu zic sa fim mai atenti la detalii. De acolo vin si intelegerea si echilibrul.

        1. 1 – De acord sondajul pare prost facut. Si sondorii gasesc repede scuze metodologice. Insa nu stiu cine are un track record bun: privind in urma – la datele istorice comunicate de sondori vs datele reale de vot – cam toti au iesit in decor cu sondajele.
          3 – Eu totusi nu inteleg de ce e “gogorita”. Si astept o explicatie clara (documentata) legat de ce s-a intamplat. Ca de obicei: daca ar fi mai multa transparenta, n-am ajunge la dezvoltarea tuturor teoriilor care infloresc in spatiul public. Si transparenta sta in puterea Biroului Electoral. (a facut un prim pas cu statisticile de prezenta in timp real, mai poate face unul pana in toamna).

          1. 1. Fanii Clotildei isi bazeaza convingerea ca a fost o frauda fix pe rezultatele anuntate de exit-poll. Eu spun ca, in conditiile in care institutul respectiv a dat atetea dume in trecut si cu 4 zile inainte de aceste alegeri, e cumva ilogic sa te foloseti tot de el pentru a-ti justifica acuzatiile
            3. Pentru ca, atat timp cat numarul buletinelor stampilate coincide cu numarul cunoscut inca de duminica (in timp real) al alegatorilor, nu paote fi decat o problema de hartogarie. Dar argumentul tau era altul: iata ca sunt probleme, deci si Clotilde a avut argumente. Si eu iti spuneam ca povestea cu buletinele ”lipsa” a aparut la 3 zile dupa declansarea scandalului.

        2. Si inca o nuanta legat de (1) – nu au clamat frauda pe baza exit-poll-urilor ci pe baza datelor comunicate de BEC aici: http://www.2016bec.ro/rezultate-provizorii/ . Analiza statistica pe care au facut-o poate fi corecta sau gresita. Dar datele de intrare sunt oficiale. (si legat de (3) – se ridica problema daca datele oficiale sunt corect introduse)

        3. Pentru o persoană care a luat 200 de milioane de dolari (dacă am înțeles corect suma) de la minunata autostradă făcută de Bechtel (îmi cer scuze dacă nu am scris corect numele firmei) pentru a asigura buna execuție a lucrărilor
          autostrăzii și care vine să dea lecții de democrație celor de pe urma cărora a beneficiat atât de nemăsurat – nu credeți că va face și în politică așa cum a făcut în “autostradă”? Eu cred ca asta este meseria ei de fapt, și banii publici sunt așa de ispititori!…