De ce nu cred în teoria fraudei

M-a întrebat cineva, citind ce-am scris aici,  ”bine, bine, tu crezi că tot scandalul cu frauda e doar o strategie de manipulare, dar de ce excluzi total posibilitatea să fi fost mânărite voturile?” Și, deși mi-am propus să nu mai scriu nimic despre aceste alegeri, conștient de faptul că niciodată logica nu va bate parti-pris-urile emoționale, încerc un răspuns. Pentru că, om rațional fiind și fără orbiri umorale, înainte de a intenta un proces cuiva, mă asigur că ”infracțiunea” putea fi, în mod real, comisă de cel acuzat, în condițiile existente la momentul faptei.

Deci, să plecăm de la o realitate pe care o ignoră partizanii teoriei. Spre deosebire de alegerile anterioare, acum s-au scanat buletinele, având în timp real o situație a numărului votanților. Prin urmare, n-au mai putut vota morți și nici nu s-au mai putut ”completa” tabelele cu oameni care nu au fost, în realitate, la urne. Așadar, orice fraudă trebuia să se producă ”în interiorul” numărului de buletine de vot ștampilate până la închiderea secției, număr deja cunoscut STS-ului, prin sistemul electronic de verificare a identității alegătorilor. Prin urmare, nu prea merge varianta A, pentru că nu se puteau adăuga, pur și simplu, alte buletine, ștampilate convenabil ”hoților”.

Nu merge nici varianta B, în care, pe măsură ce erau verificate buletinele de către comisie, erau înlocuite cele favorabile unui candidat cu cele ștampilate în căsuța altuia. Pentru că ce te faci cu buletinele ”în plus”, cele ale candidatului nedorit, care au fost înlocuite? Nu le poți arunca, pentru că nu mai ies la numărătoare atunci când le aduni pe cele valabil exprimate, anulate și nule. Nu le poți declara nule, punând încă o ștampilă, pentru că vor ieși, cu totul, mai multe buletine băgate în urne decât alegători verificați electronic.

Mai rămâne varianta C, în care un număr mare de buletine favorabile doamnei Clotilde (minim 1717) au fost anulate, prin ștampilarea multiplă după închiderea secției. Presupunem, prin absurd, că așa s-a-ntâmplat. Pentru o astfel de operațiune ar fi fost nevoie de o conspirație monstruoasă între PSD-PNL-ALDE-PMP-PRU și ce alte partide or mai fi avut reprezentanți în secțiile respective. Care să fie pusă la punct cu mult înainte de ziua alegerilor. Adică din perioada în care sondajul IRES îi atribuia Clotildei 12% din intențiile de vot! Și să fie la nivelul întregului sector 1, pentru că nu se putea ști dinainte din ce secții o vor șterge la concert oamenii USB-ului, ca să lase calea liberă ticăloșilor să pună ștampile într-o veselie pe buletinele candidatului indezirabil. Ceea ce induce ideea că și aceștia din urmă erau, de fapt, oameni ai complotului. Totul pentru a oferi primăria sectorului 1 candidatului PSD!

Deci, din două una: ori a existat o conjurație extinsă, perfect articulată, pe care n-a trădat-o nimeni, deși se știe că din doi români care știu un secret, unul îl va dezvălui la primul colț de stradă, ori n-a furat nimeni voturile. Pentru că eu n-am fost niciodată fanul poveștilor despre tunelurile giganților din Carpați, mă opresc la a doua variantă.

PS. Între timp, BEC a lămurit și gogorița cu cele 250.000 de buletine ”rătăcite” prin tabele. Dar, desigur, nu este exclus ca și BEC-ul să fie parte a conspirației!