Maior, victima luptelor din SRI?

Eu nu-l bănuiesc de prostie pe George Maior, fostul director SRI. Nu ajungea, dar, mai ales, nu se menținea în acea funcție timp de aproape un deceniu, dacă nu-l ducea bine mintea. Și, totuși, văd că mulți ”analiști” sugerează acest lucru, prin interpretarea pe care o dau evenimentelor care au dus la demisia lui. Mai toți privesc ieșirile publice din ultima vreme ca pe niște scăpări, ca pe niște greșeli făcute din cauza… ei bine, aici nu prea găsesc ei explicații, de unde și concluzia că de vină ar fi scăderea bruscă a nivelului inteligenței unui om care, în ultimii 8 ani, a stat cât mai departe de luminile reflectoarelor.

Eu cred că e vorba despre deznodământul luptelor intestine din Serviciul Român de Informații. Adoptarea legii big-brother era un obiectiv asumat personal de Maior, un eventual succes pe placul aliaților de peste ocean asigurându-i un avantaj în încercarea de a prelua controlul total asupra instituției. Prin urmare, eșecul i-a fragilizat poziția și l-a determinat să joace o ultimă carte riscantă. A scos la vedere conflictul cu CCR și a folosit avantajul de a putea ieși în presă, de care adjuncții săi nu se pot bucura. Prilej cu care declarațiile și amenințările sale mai mult sau mai puțin voalate au umplut de galben ecranele televizoarelor. Cele despre importanța propriei persoane, despre reconfirmarea lui de către noul președinte, despre agenții acoperiți din mass-media și despre riscurile la care este expusă țara dacă nu i se respectă lui voința. Afirmația ”toate operaţiunile sunt aprobate de director. Toate mandatele sunt semnate de director. Deci toate aspectele legate de operativ sunt asumate de director” n-are altă explicație decât forțarea notei în conflictul intern. Pentru că, în mod firesc, serviciile secrete nu au centrul operativ în șeful numit politic, ci la adjuncţii acestuia, ofiţeri de informaţii. Care, cu siguranță, nu au apreciat perspectiva pierderii în favoarea unui ”civil” a unei părți a influenței pe care erau obișnuiți s-o aibă la nivelele ascunse ale complexei  construcții care este statul. ”Civil” care a și reușit, punând-o în lumina reflectoarelor, să cam facă praf imaginea SRI în doar câteva luni.

PS. Desigur, pupinklaușii au și umplut netul și televiziunile cu laude la adresa președintelui, căruia se grăbesc să-i atribuie meritul de a fi cerut demisia lui Maior. La ce campanie de imagine s-a pus în mișcare după înscăunarea lui, e greu de crezut că ar fi ratat prilejul de a ieși public cu o astfel de solicitare, pentru a câștiga puncte de la toți cei care se împotrivesc legii big-brother și de la cei care văd în deciziile DNA influența SRI. Eu nu cred că a fost o mișcare a lui Iohannis care, acum puțină vreme, sugera că-l va păstra în funcție pe proaspătul demisionat. De altfel, el se află acum în fața celei mai mari provocări de la preluarea mandatului: numirea unui nou director. Alegerea acestuia s-ar putea transforma într-un nou motiv de dezamăgire pentru cei care l-au votat.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Cine isi imagineaza ca SRI-ul este un bloc compact care actioneaza “strins unit in jurul conducatorului” nu stie nimic despre subiect. Acolo sunt grupuri care sa ataca si intra servicu si in concurenta cu celelalte (vezi scandalul SRI-SIE in cazul Nicu Gheara). johannis inca nu a apucat sa vada despre ce e vorba cu functia prezidentiala, oricum e prea ocupat cu mersul la biserica……

    2. Eu as fi de parere sa pariem pe numirea viitorului director. Personal, cred ca ar putea fi Blaga, ca sa elimine din luminile rampei un compromis si sa scape de un copresedinte incomod… dar numai daca mos Klaus este foarte tare pe pozitie! Daca nu, va fi – cine altul? – MRU! Sau chiar Predoiu, ca sa nu fie nevoit, Doamne fereste, sa-l puie prim-ministru peste vreo 2 luni…

    3. De acord cu aceste consideratii, iar ultimele propozitii m-au facut chiar sa zambesc, gandindu-ma ca cei mai multi dintre aceia care l-au votat si-au imaginat ca obiectivele incluse in agenda presedintelui coincid, obligatoriu, cele pe si le doresc ei.

    4. A, nu! Cei care l-au votat nu vor fi dezamagiti, pentru simplul motiv ca nu-i mai intereseaza. Ei au votat si gata! Si-au luat tara inapoi, au daramat comunimul si pe reprezentantul sau, “plagiatorul”, au confiscat buletinele bunicilor ca sa nu poata vota, acum gata! Ca a inceput sa-i doara capul!

    5. “Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.” Pitagora

      1. Recunosc valoarea lui Pitagora, dar indraznesc sa atrag atentia ca lumea s-a schimbat enorm in 25 de ani, dar in 2 mii de ani…Regret sincer, recunosc teorema lui Pitagora, dar nu si referirile la modul de conducere a unei societati amenintate de o gramada de pericole, incepand cu atacurile electronice si pana la atacurile cu bombe sau avioane!

        1. Unele lucruri se schimba in 25 de saptamani chiar, de acord cu asta… si totusi: “cine nu stie greselile istoriei este condamnat sa le repete” – cu asta putem fi toti de acord! Eu cred ca este foarte important sa stim si ce a gandit Pitagora ca CETATEAN, nu numai ca geometru!