Maior, victima luptelor din SRI?

Eu nu-l bănuiesc de prostie pe George Maior, fostul director SRI. Nu ajungea, dar, mai ales, nu se menținea în acea funcție timp de aproape un deceniu, dacă nu-l ducea bine mintea. Și, totuși, văd că mulți ”analiști” sugerează acest lucru, prin interpretarea pe care o dau evenimentelor care au dus la demisia lui. Mai toți privesc ieșirile publice din ultima vreme ca pe niște scăpări, ca pe niște greșeli făcute din cauza… ei bine, aici nu prea găsesc ei explicații, de unde și concluzia că de vină ar fi scăderea bruscă a nivelului inteligenței unui om care, în ultimii 8 ani, a stat cât mai departe de luminile reflectoarelor.

Eu cred că e vorba despre deznodământul luptelor intestine din Serviciul Român de Informații. Adoptarea legii big-brother era un obiectiv asumat personal de Maior, un eventual succes pe placul aliaților de peste ocean asigurându-i un avantaj în încercarea de a prelua controlul total asupra instituției. Prin urmare, eșecul i-a fragilizat poziția și l-a determinat să joace o ultimă carte riscantă. A scos la vedere conflictul cu CCR și a folosit avantajul de a putea ieși în presă, de care adjuncții săi nu se pot bucura. Prilej cu care declarațiile și amenințările sale mai mult sau mai puțin voalate au umplut de galben ecranele televizoarelor. Cele despre importanța propriei persoane, despre reconfirmarea lui de către noul președinte, despre agenții acoperiți din mass-media și despre riscurile la care este expusă țara dacă nu i se respectă lui voința. Afirmația ”toate operaţiunile sunt aprobate de director. Toate mandatele sunt semnate de director. Deci toate aspectele legate de operativ sunt asumate de director” n-are altă explicație decât forțarea notei în conflictul intern. Pentru că, în mod firesc, serviciile secrete nu au centrul operativ în șeful numit politic, ci la adjuncţii acestuia, ofiţeri de informaţii. Care, cu siguranță, nu au apreciat perspectiva pierderii în favoarea unui ”civil” a unei părți a influenței pe care erau obișnuiți s-o aibă la nivelele ascunse ale complexei  construcții care este statul. ”Civil” care a și reușit, punând-o în lumina reflectoarelor, să cam facă praf imaginea SRI în doar câteva luni.

PS. Desigur, pupinklaușii au și umplut netul și televiziunile cu laude la adresa președintelui, căruia se grăbesc să-i atribuie meritul de a fi cerut demisia lui Maior. La ce campanie de imagine s-a pus în mișcare după înscăunarea lui, e greu de crezut că ar fi ratat prilejul de a ieși public cu o astfel de solicitare, pentru a câștiga puncte de la toți cei care se împotrivesc legii big-brother și de la cei care văd în deciziile DNA influența SRI. Eu nu cred că a fost o mișcare a lui Iohannis care, acum puțină vreme, sugera că-l va păstra în funcție pe proaspătul demisionat. De altfel, el se află acum în fața celei mai mari provocări de la preluarea mandatului: numirea unui nou director. Alegerea acestuia s-ar putea transforma într-un nou motiv de dezamăgire pentru cei care l-au votat.