între harlem shake şi dreptul de a vota

Pentru că e cool să te dai interesat de tineri şi de problemele lor, politicienii îşi pregătesc viitoarele campanii electorale, propunând scăderea până la 16 ani a vârstei la care românii pot vota. La prima vedere, mulţi se vor arăta încântaţi de idee, mai ales cei care se văd brusc băgaţi în seamă şi trataţi ca adulţi, într-o ţară în care sunt obişnuiţi să fie ignoraţi. Şi ce altă formă de a le gâdila orgoliul ai putea găsi, decât să le dai responsabilitatea de a alege preşedintele ţării?

Asta vor europarlamentarul Cristian Preda (PDL) şi deputata Alina Gorghiu (PNL). Aceasta din urmă spune că, statistic, “tinerii încep încă de la vârsta de 16 ani să se implice în activități care, de obicei, constituie apanajul majorilor”. Presupunând că nu se referă doar la relaţii sexuale, băut şi fumat, mă întreb dacă stimata doamnă cunoaşte şi acele statistici care spun că, la adolescenţii români, modelele în viaţă sunt Mutu şi Adi Minune. Sau pe cele care vorbesc despre numărul de cărţi citite pe an. Sau despre scările de valori pe care le au cei mai mulţi dintre minori.

Ciine mă cunoaşte sau e puţin curios de ce fac eu în viaţă, ştie că ultimii 16 ani i-am dedicat tinerilor: ba am scos o revistă culturală care se distribuia gratuit în şcoli, ba am susţinut sute de ore de dirigenţie în zeci de licee, ba am făcut un centru unde elevii aveau acces gratuit la tot felul de cursuri, de la matematică la cântat la chitară, ba am organizat cel mai mare concurs de arte pentru liceeni – LicArt, care ajunge anul acesta la a 12-a ediţie (desigur, nu singur, ci alături de puţini oameni, care gândesc şi simt ca mine).

Deci îi cunosc destul de bine pe cei despre care vorbesc. Le ştiu aspiraţiile, aşteptările şi capacităţile reale. Ştiu să nu generalizez şi reuşesc să văd binele şi într-o mare destul de nămoloasă şi învolburată. Sunt îngrijorat în privinţa viitorului şi a generaţiilor care îl vor gestiona, dar mă chinui să-i stimulez pe cei care pot schimba ceva, astfel încât să nu se adeverească previziunile cele mai sumbre. Prin urmare, departe de mine intenţia de a-i băga pe toţi în aceeaşi oală, dar şi naivitatea de a crede în maturitatea tuturor celor aflaţi la acea vârstă.

Aşa că, înainte de a îmbrăţişa entuziasmaţi, măsurile reformiste, uitaţi-vă la imaginile acestea.

Acum, gândiţi-vă dacă e o idee chiar aşa de bună să le daţi pe mână, acestor tineri, ştampila de vot! Nu e suficient că, din cauza unor legi nescrise ale istoriei, ignorate multe secole de noi, ne bălăcim de 23 de ani într-o democraţie infantilă, gestionată prost de o masă de alegători imaturi? Care au emanat personaje ca TB, Becali, Diaconescu sau Vanghelie? Chiar e înţelept să îi amestecăm în asta şi pe cei imberbi, prin legile naturii şi nu din culpe personale?