hai la lupta cea mare, rob cu rob…

De-abia am scăpat de inundaţia de sloganuri, pozuţe, glumiţe, patetisme, derapaje cu iz chinezesc, apeluri la orgoliul meu de băiat de gaşcă, cool şi anti-sistem, că netul se face albie pentru alt şuvoi revoluţionar. Interesant (nu neaşteptat, însă) e că mare parte din cei care, timp de o lună, au vrut neapărat să mi-l bage pe Nicuşor Dan pe gât, în urechi, în ochi, în casă, pe uşă, pe geam, dar mai ales pe horn, vor acum, neapărat, să-i salveze preşedintelului unul dintre supuşii cu ştaif. Ceea ce mă duce, involuntar, cu gândul că, în afară de intelectualismul de paradă, non-conformismul de paradă şi superficialitatea umorilor ridicate la rang de convingeri, îi mai uneşte ceva. Sau cineva. Nu spui ţine, persoană importantă, becher, mă-nţelegi!

De două-trei zile curg invitaţiile la revoltă populară, la nesupunere civică, la revoluţie. Sau măcar la un miting de protest împotriva “comuniştilor” care vor să ia ICR-ul din mâna unui om care s-a şters cu democraţia la gură, după fiecare duşcă (ceea ce l-a făcut, pe undeva, idolul atâtot “intelectuali”, care-i împărtăşesc năravurile) şi să-l pună sub controlul unui organ niţel mai reprezentativ. Desigur, mulţi dintre ei, artişti cooli, au prin sertare ponei zvasticaţi sau desene cu penisuri, care vor rămâne acolo dacă în fruntea institutului ar veni un om care nu vede cultura românilor ca fiind o movilă de rahat produsă de patibulari, cu substanţă târâtă, care valorează cât o turmă, a căror radiografie ar arăta doar inimi ca un cur şi umbre fără schelet. Am citat din noul lor erou naţional, acest spartan asediat de armata persană. Dar despre asta am scris aici, n-are rost să insist.

De ce nu mă miră că nu i-am văzut, pe aceiaşi oameni, organizând sau măcar participând la manifestaţii de protest:

– Când băsescu a făcut-o pe o ziaristă “ţigancă înpuţită”
– Când acelaşi băsescu nu-şi dădea demisia în 5 minute după suspendare
– Când acelaşi îşi făcea fetiţa europarlamentar
– Când se urca băut la volan
– Când îşi numea Duduia în funcţii din ce în ce mai importante şi mai cocoţate pe munţi de bani
– Când pupila aceluiaşi, anastase, număra voturile ca Pristanda steagurile
– Când acelaşi individ spunea vrute şi nevrute despre, culmea, un idol al aceloraşi hipster cooli, fostul rege Mihai
– Când tot el îşi posta, prin interpuşi, oamenii la Curtea Constituţională

Probabi nu erau nişte cauze suficient de „intelectuale”. Susţinerea lor nu te scotea în faţă, nu te făcea special. Chiar şi numai pentru că n-ai fi fost decât vocea a doua , acoperită de tonurile ascuţite, uneori isterice, ale televiziunilor anti-putere. Pe când acum e chiar invers. Posturile respective rezonează cu măsură guvernului, prin urmare, tac. Şi-atunci, după modelul patentat în proaspăt încheiata campanie electorală, leşină graţios şi cer cu voce stinsă săruri de trecut pe la nas, sau se agită spumegând, clamând iar pericolul pecinginii comuniste, îi blamează cu condescendenţă pe cei care se încăpăţânează să nu desprindă calitatea umană de (posibilele) calităţile de manager într-o zonă în care acestea ar trebui să fie indisolubil legate. Într-un cuvânt, declanşează cruciada sfântă, în numele unor valori de care cel care l-a numit pe şeful ICR-ului şi-a bătut joc ostentativ, sub privirile admirative şi linguşitoare ale poeţilor, filosofilor şi ziariştilor de curte.

Ce ironie, ca să nu-i spun altfel: campania de susţinere a menestrelului prezidenţial se numeşte „Mişcarea papioanelor”! Vă mai aduceţi aminte cum şeful victimei amărâte îl lua  peste picior pe premierul Tăriceanu, în direct, la televizor, spunând despre el că ar fi un purtător de papion? Hai că suntem amuzanţi de trişti.

PS. Cică trecerea ICR în subordinea Parlamentului înseamnă politizare. În spiritul acestei logici de fier (ups!), propun ca băsescu să numească direct şi preşedintele Televiziunii publice, membrii Curţii Constituţionale şi pe cei ai CNA, directorul SRI şi, spre binele culturii şi intelighenţiei mioritice, preşedintele Academiei Române, directorul Teatrului Naţional, liderul grupului Divertis, solistul formaţiei Holograf şi interpretul principal al viitoarei telenovele pro.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Speranta moare ultima , mai avem de asteptat , vom vedea cat de mult sau cat de putin , si poate va veni trezirea cea de pe urma si sa nu-l inlocuim pe B. cu dd , ca la poporul acestea se poate intampla orice.

    2. Hai ca mai e un pic si scapam de Basescu. Va pleca inainte sa-si termine mandatul pentru ca, la urmatoarea suspendare, nu va mai avea sprijinul popular. Dau si un pronostic: urmatorul presedinte, care il va inlocui pe Base, va rezista poate ceva mai mult de un an inainte sa devina noul “dusman al poporului”. Atit cit va dura pregatirea pachetului de injuraturi si sloganuri documentate spre distribuirea catre populatie.

      De 23 de ani traim o tragi-comedie perpetua si eu am ales partea comica, amuzindu-ma fara a mai lua nimic in serios. Nici n-as avea ce! :)

        1. Da, dar mai avem speranta ca raman si desteptii care l-au votat pe geoana si cei care n-au votat pe nimeni.