habar n-am ce-ar trebui să facă Ponta

Spre deosebire de mulți alții, plini de convingeri legate de ei, dar, mai ales, de ceilalți, eu nu știu ce-ar trebui să facă premierul după începerea urmăririi penale. Dacă trăiam într-o țară normală la cap, în care justiția s-ar face doar în tribunale, nu și în cabinete obscure, cu aer închis mirosind a secrete, politică și afaceri, o astfel de acțiune a procurorilor ar fi fost un semnal foarte serios că ceva nu e în regulă. Și chiar și susținătorii s-ar fi așteptat de la Ponta să lămurească rapid chestiunea, chiar dacă asta ar fi necesitat și renunțarea la importanta sa funcție și la protecția pe care i-o asigură.

Dar trăim în România, unde, în ultimii 10 ani, societatea a devenit o ciorbă tulbure, în care e imposibil să distingi legumele de peștii piranha. Un tărâm în care albul și negrul își schimbă permanent locurile, în funcție de cel care vorbește mai cu tupeu despre ele. De foarte multe ori, percepțiile se transformă halucinant chiar și în mintea unui singur individ, în funcție de interesele de moment sau de alcov. Oameni ținuți în pușcărie 6 luni sunt declarați nevinovați. Iar cei responsabili pentru, în cel mai fericit caz, incompetență, defilează bine-mersi la televiziuni, explicând că rahatul e, de fapt, un morman frumos mirositor de levănțică.

În acest context, demisia nu mai e un gest principial normal, ci o formă de a face față avalanșei care s-a declanșat. Apelarea la ea poate influența mai mult viitorul apropiat al celui în cauză decât toate dosarele penale care-l privesc. Să zicem că și-o dă. În primul rând, se va spune triumfător că e o dovadă a recunoașterii vinovăției. Și să presupunem că, după un proces luuung, așa cum sunt la noi, e exonerat! Credeți că, așa cum s-ar întâmpla în alte țări, Ponta s-ar întoarce în politică pe cai albi, fiind recompensat cu scuzele, sprijinul și votul lor de cei care l-au acuzat aiurea, oficiali sau feisbuchiști? Nu, vremea va fi trecut, partidul va fi încăput pe mâinile altora, stele noi vor fi început să strălucească pe la televiziuni, lumea va fi uitat deja motivele pentru care a dispărut de pe scenă. În plus, mulți se vor simți trădați de ceea ce ar putea părea o capitulare în fața ”sistemului”.

Să zicem că nu și-o dă. Fabrica de zgomote a început deja să duduie. Refuzul în sine va declanșa un tăvălug propagandistic incredibil, demonstrații de stradă, talk-show-ri inflamate, politicieni și jurnaliști înfierând lângă clanțele ambasadelor modul în care ”premierul penal se agață de funcție pentru a se sustrage rigorilor legii”. Și, din păcate, așa cum au arătat ultimii 10 ani, de justiție mai scapi uneori, când ești nevinovat, dar de manipularea bine făcută, niciodată! Pe nimeni nu va mai interesa dacă Ponta a făcut sau nu ce afirmă DNA-ul. Discuțiile se vor transforma în rechizitorii publice la adresa refuzului de ”a se pune la dispoziția justiției independente”, dovadă clară, nu-i așa, că e vinovat! Vor crește exponențial presiunile din interior și exterior asupra aliaților săi. Pârghiile politice vor începe să îi alunece din mână. Media prietenă va începe să se gândească de mai multe ori înainte de a face zid în jurul lui. Se va trezi din ce în ce mai singur și, cel mai probabil, PSD-ul va plăti usturător la alegerile de anul viitor.

Premierul a intrat într-o situație ”lose-lose” (perdere-pierdere). Din care, nefiind croit din materialul de bază al fostului locatar de la Cotroceni, nu cred că va putea ieși învingător, nici dacă e complet nevinovat. Știți ce cred că ar fi făcut suspomenitul, în aceste circumstanțe? Flancat de talibanii săi din presă, politică și ”intelectualitate”, ar fi ieșit la atac. S-ar fi folosit de majoritatea parlamentară ca să decapiteze DNA-ul și SRI-ul și ar fi reușit, cu ajutorul rodatului său aparat de propagandă, să convingă cancelariile europene că merită o medalie pentru că a stopat o lovitură de stat prin care forțe oculte, comunisto-securiste, doreau să decapiteze structurile legal constituite, pentru a pune în fruntea țării niște marionete controlate de ”agenturili străine”. Și s-ar fi găsit mulți români care să-l aplaude, recunoscători până la lacrimi pentru că i-a scăpat dintr-un pericol de moarte. Dar Ponta nu e băsescu. Dovadă că n-a putut să evite situația în care e!

Eu, oricât de nevinovat aș fi, n-aș vrea să fiu în locul lui acum! Și, sincer, nici în al consilierilor care trebuie să-i dea sfatul cel bun!

PS. Sper că ați observat că nu am spus nicio vorbă despre legitimitatea sau programarea demersului DNA, sau despre vinovăția/nevinovăția suspectului. Dacă nu, e bine că m-am gândit să vă subliniez eu acest lucru!