Deşi am urcat ceva pe munţi, uneori chiar sus, pe crestele lor, n-am avut niciodată şansa să mă întâlnesc cu o floare de colţ. Cu o capră neagră, da, dar cu o floare de colţ, niciodată. Evident, cuminte, aş fi lăsat-o acolo. Dar cred că ar fi completat, într-un fel, experienţele mele montane. Habar n-aveam că se pot cultiva în ghivece, în apartament. Am aflat la Bruxelles, unde am găsit, într-un magazin de suveniruri, un pliculeţ cu seminţe. Pe care i l-am dăruit Iulianei. Care, la rândul ei, mi-a dat câteva. Uimitor, chiar au ieşit câteva plăntuţe, dar care, după ce au sfidat luna decembrie cu flori, au decis că nu mai au energie pentru a continua şi s-au stins. Iuliana a găsit pe piaţa autohtonă alte seminţe. Şi au ieşit alte plante. De această dată, au respectat anotimpurile, astă iarnă au hibernat şi acum… au înflorit!
Şi, ca acompaniament muzical, o melodie foarte dragă, dintr-un film care mi-a plăcut mai mult decât mult :)
***
Click pe poze, dacă vreţi să le vedeţi mai mari!
Buna, Iuliana, si multumesc tare tare mult pentru sfaturi!! O sa caut, ador florile :) Acum pasiumea mea sunt florile de iasomie :D Dar si floarea de colt as vrea sa se numere printre rasfatatele biroului!!
Nici nu stiam ca s-ar putea gasi seminte. Este foarte tare. Dar cea mai tare este melodia. Asta ramane indiferent de anotimp
Ah, Radule, si eu am avut parte de cateva seminte (cumparate din Paris), au incoltit dar au murit la fel de repede – si nu mai am nici o samanta… Daca prietena ta ne poate spune DE UNDE a gasit seminte autohtone… ar fi minunat :-)
Simona, sunt in mai multe locuri, trebuie cautate. Eu le-am gasit intr-unul din magazinele online de plante. Au rasaduri la Gradina Bakker. Si aveau seminte la Anthesis (dar acum n-am mai vazut pe site-ul lor).