Deşi am urcat ceva pe munţi, uneori chiar sus, pe crestele lor, n-am avut niciodată şansa să mă întâlnesc cu o floare de colţ. Cu o capră neagră, da, dar cu o floare de colţ, niciodată. Evident, cuminte, aş fi lăsat-o acolo. Dar cred că ar fi completat, într-un fel, experienţele mele montane. Habar n-aveam că se pot cultiva în ghivece, în apartament. Am aflat la Bruxelles, unde am găsit, într-un magazin de suveniruri, un pliculeţ cu seminţe. Pe care i l-am dăruit Iulianei. Care, la rândul ei, mi-a dat câteva. Uimitor, chiar au ieşit câteva plăntuţe, dar care, după ce au sfidat luna decembrie cu flori, au decis că nu mai au energie pentru a continua şi s-au stins. Iuliana a găsit pe piaţa autohtonă alte seminţe. Şi au ieşit alte plante. De această dată, au respectat anotimpurile, astă iarnă au hibernat şi acum… au înflorit!

Citește restul articolului →