după o scurtă pauză publicitară

S-a terminat transmisia în direct. După o pauză publicitară, revenim la viaţa noastră de toate zilele. Undeva se mai fură o bucată de ţară, la televizor sunt prezentate ultimele modele de unghii false, cu steluţe, o maşină de lux, cu scaune îmbrăcate în pielea cine ştie cărui animal pe cale de dispariţie, e anunţată tuturor copiiilor de bani gata, plictisiţi de „rabla“ luată acum un an…

…puradei dezbrăcaţi caută prin gunoaie, televizorul ne arată cadourile de nuntă primite de o mare vedetuţă care va divorţa în câteva luni şi se va recăsăstori de două ori pe an, spre deliciul gazetarilor, s-a inventat plasturele care te face să slăbeşti, oamenii mănâncă în disperare ca să-l pună la-ncercare, videoclip nou în care cineva se tânguie că nu e lăsat să consume droguri în linişte, mai scuturăm puţin limba română, bem bere multă ca să câştigăm şi noi o maşină, o casă sau, pur şi simplu, admiraţia amicilor, sexul la-ntâmplare e mult mai sigur pentru că au apărut prezervative cu biluţe, se pun ferestre termopan şi se dă ordin să se spele trotuarele, oamenii se-nghesuie în autobuze ca să fie primii cărora li se vor tăia buzunarele, supermarketurile au ieftinit icrele negre cu câteva sute de mii, a apărut noul gel de păr care-ţi permite să agăţi pe cineva şi după câteva ore de discotecă, profesorii se fac agenţi de vânzări, suntem chemaţi să pupăm o maşină, ne claxonăm pe şosele pentru că înjurăturile nu se-aud, cărţile se vând la preţ de artefacte egiptene, în schimb, o paparudă siliconată povesteşte ce-a mâncat prin ţările străine unde şi-a lepădat stresul, cine cu cine se mai culcă şi de ce, explodează bombe în Irak sau Afganistan, schimbăm canalul, telenovelele te-nvaţă să te prefaci că trăieşti, sexul ţine loc de dragoste, banii de inteligenţă şi frumuseţea fizică de cultură, nu contează, am ultima manea polifonică pe smartphone-ul cu cameră foto de 3000 de megapixeli ca să-mi aduc aminte pe unde trec prin viaţă, actorii nu mai împart vise ci vând detergenţi, până şi ploaia se explică prin corupţie, lumina nu, aceea ne-o dă Dumnezeu dacă ne facem multe cruci când trecem pe lângă biserici, la fel şi iubirea, dacă am baftă, bine, dacă nu, asta e, nu mă mai pot duce la Din dragoste să mă ierte iubita c-am bătut-o şi-am înşelat-o mereu… eu repet la infinit aceleaşi idei prăfuite despre cum cred eu  că ar trebui să arate lumea, lumea-şi vede de-ale ei…

Mă-ntreb când se vor sătura oamenii de ei înşişi?