“domnu’ Goe”, şef la Stănişoară

Dacă ignorăm ieşirea nervoasă (a câta?) a lui Crin Antonescu la adresa ziariştilor, cu trimitere la premier, ştirea zilei ar putea fi transferul semi-surpriză al lui Stănişoară de la PDL la PNL Cum, nu ştiţi cine e Stănişoară? Cel mai baban peşte pe care liberalii puşi la cură intensivă de îngrăşare l-au pescuit până acum în apele tulburi şi portocalii. E, sau era până azi, ditamai primvicepreşedintele democrat-liberalilor.

Sigur, era de aşteptat ca unii să se grăbească să se aşeze la masa puterii, ca să mai prindă ceva tacâmuri şi bucate, înainte ca grosul fostelor trupe fidele lui TB să se înghesuie înfometate la poarta urmaşilor Brătienilor. Dar parcă nu te aşteptai să dezerteze, fix înainte de marile bătălii din partid, unul dintre beneficiarii cei mai marcanţi, chiar dacă destul de discreţi, ai şezutului în preajma jilţului de la Cotroceni.

Ia să vedem ce spunea Stănişoară până nu de mult, despre noul lui şef. Acesta era acum vreo 4 luni “cel mai ridicol şi caraghios politician roman. Un adevărat Domnu` Goe de care Caragiale ar fi fost tare mândru!”. Sau “își șantajează adversarii puternici din motive puerile”. În calitatea sa de apărător al statului de dreapta în faţa cohortelor de comunişti care au vrut să-l suspende pe tătucul TB, înfiera public “stilul dictatorial al lui Antonescu de a-şi teroriza colegii de partid, speriat de prăbuşirea lui în sondaje şi de lipsa de încredere a electoratului în viziunea sa politică”. Că pe liderul PNL nu-l interesează ce părere avea despre el noua achiziţie… e una. Că aceasta a descoperit brusc unde stau adevărul şi lumina, e alta. Dar amândouă spun multe şi triste despre consecvenţa, corectitudinea, verticalitatea, convingerile şi seriozitatea oamenilor politici de pe la noi.

În plus, gestul mârlănesc de a abandona corabia care ia apă prin toate încheieturile, fără să sufle o vorbă, să-şi ia rămas bun de la colegi, să le explice ce l-a determinat să facă acest pas, spune şi mai multe depre “vedeta” zilei. În fond, pe mâna partidului democrat a ajuns de 3 ori deputat, o dată consilier prezidenţial, şi o dată ministru al apărării.

Dar problema cea mare nu e asta. În fond, personaje ca el nu sunt noi în istoria ţării noastre şi nici nu vor dispărea vreodată. Ci rezidă în modul în care cei care vorbeau zi şi noapte de România bunului simţ se îndepărtează constant de ea. Şi fac compromisuri peste compromisuri, pentru beneficii obscure.

Dacă Plăcintă n-a adus nimic, decât, poate, aura de mamă model şi ceva costume făcute pe măsură noilor colegi, dar nici n-a cerut nimic, Frunzăverde a venit cu o oarecare zestre electorală în judeţul păstorit de atâta timp, Prigoană jr. a avut la el bănişorii, Stănişoară nu ştiu exact cu ce-a venit. Poate cu bunele relaţii de prietenie care l-au propulsat de la Casa Poporului la Palatul Cotroceni şi de acolo la Palatul Victoria. La ce-or să-i folosească acestea lui Antonescu… rămâne de văzut. Dar poate că n-ar strica să se arate mai puţin ultragiat de pactul de coabitare Ponta-Băsescu, în timp ce strânge sub pulpana sa oamenii preşedintelui.

***

Alte articole pe teme asemănătoare:
urăsc trădarea şi-i detest pe trădători
ca ţiganu’ cu cortu’

***

Pentru a fi sigur/ă că afli rapid ce articole noi au apărut pe blog, evitând astfel intermediarii, abonează-te la newsletter, în meniul din dreapta!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Ar fi o intrebare de pus: De ce liberalii adună atâtea “hahalere”… Si fratii lor, PSD-istii, aduna si ei, dar la vehementa lui Crin Antonescu, la adresa propriilor membri contestatari, la adresa ziaristilor, dar nicidecum la adresa tradatorilor, putini s-ar fi asteptat la asa compromisuri “liberale”. Oare din Istorie, Crin Antonescu – acum adus de val, indirect, pe locul II in ierarhia politica romaneasca, nu stie ca cei care tradeaza o data, vor trada mereu? Stanisoara e consecvent, dovedeste aceasta lectie: candva coleg cu PSD-istii, apoi adversari… Impotriva altui “ales” mehedintean, Nicolicea, balacarindu-se la posturile locale de televiziune (personale), apoi pupandu-se, mereu bot in bot, iarasi impotriva si acum iarasi, colegi de coalitie…
      Oare vom ajunge sa avem un presedinte iubitor de tradatori?

    2. Constatăm pe zi ce trece că mai sus aleșii noștri ne tratează fără pic de respect și considerație.
      Rușine tuturor!!!!!!!!!

    3. Sper din tot sufletul să nu ajung să-l regret pe Băsescu sub regimul USL, aşa cum am ajuns să-l regret pe Năstase sub regimul Băsescu.
      Oricum, îl cunosc pe unul pe care nu-l voi mai vota niciodată la prezidenţiale (am auzit că e mare candidat, mare). De văzut, că pot fi păcălit maxim o singură dată şi data aia s-a dus.

    4. Chiar ca e ceva ciudat la mijloc.Un adversar atat de acid si incomod la adresa liderului liberal sa devina aliatul improscatului…..e minune mare.
      Dar si de din partea lui crin este ceva suspect prin aceasta asociere.Nu-mi vine sa cred ca e vorba doar de lovitura de imagine dupa chixul cu Jiji. Mai degraba e vorba de regruparea fortelor(zise oculte) de masoni pe care Crin intentioneaza sa se bazeze in batalia viitoare pentru fotoliul prezidential. Sau …se inmultesc cartitele din PNL,Dumnezeu stie.

    5. Conferinta de presa de ieri, sustinuta de catre Antonescu si Stanisoara, proaspatul reciclat si resapat de la PDL, imi re/re/reconfirma valoarea si morala ce domina cloaca noastra politica. Este axiomatica sintagma cu “pescuitul in ape tulburi” ei fiind in mediul ideal.
      Daca nu as intrevedea perspectiva, de un tragism blamabil, mai ca as fi tentat de a mai face trimiteri si la Caragiale.
      Speranta schimbarii? Un alt “Antonescu” (MARESALUL nu gugustiucul). Sau un cataclism social, ce ar putea destructura si deratiza sobolanimea politica.
      DB

      1. Sau un cataclism mondial, care sa repuna lucrurile in ordinea lor fireasca. Cam peste tot in lume toate sunt cu fundu-n sus si declinul e in plin “avant”… ne trebuie tuturor o zgaltaiala zdravana, nu stiu de ce natura sa fie ea.