despre maimuțe, congolezi, fața mea și domnii Buzdugan și Morar

M-am obișnuit greu cu câteva lucruri de când sunt în CNA. De exemplu, cu lipsa de viziune sau interes a unor manageri, moderatori sau realizatori față de efectul pe termen lung asupra societății al prostiilor pe care le dăruiesc cu generozitate unui public din ce în ce mai needucat și mai superficial. Cu cinismul goanei după audiență, cu monetizarea cadavrelor sau a violurilor, a sărăciei de spirit a unor personaje, a imundității altora. Cu ușurința cu care-și găsesc scuze când au greșit și lipsa de sinceritate cu care promit că vor încerca să n-o mai zbârcească. Și cu justificarea coborârii nivelului jurnalistic prin nevoia de supraviețuire comercială. Și cu calculele meschine prin care scad posibila amendă de la CNA din mai sigurele câștiguri din publicitatea dintr-un program cu probleme. Și le iese pe plus. Cu lipsa oricărei jene în a da vina pe telespectatori pentru tabloidizarea emisiunilor. Cu naturalețea cu care își arogă merite în ”lupta” pentru normalitate și cu care își declină orice responsabilitate pentru halul în care arată România azi. Cu lipsa de scrupule cu care se ascund în spatele ”interesului public” atunci când distrug reputația cuiva pe baza ”surselor”, când ridică bârfa și zvonurile la rang de ”dezbatere”, sau când intră cu bocancii în viața unui om, doar pentru a satisface curiozitatea trivială a telespectatorilor.

M-am obișnuit, în sensul că nu mă mai surprind și nu mai pierd secunde bune să ies din năuceala în care mă aruncau pe la începutul activității mele în CNA.

Cu ce nu m-am obișnuit încă e modul unora de a-mi jigni inteligența, de a mă trata (nu pe mine, special, ci pe mine, un oarecare membru al Consiliului) ca pe un individ cu un IQ minuscul, căruia poți să-i îndrugi orice, indiferent cât de halucinant, absurd sau stupid sună, pentru că el va lua de bun.

Cred că ați auzit cu toții de halul în care doi realizatori radio au înțeles să vorbească minute în șir despre fotbaliștii și suporterii congolezi, după un meci cu reprezentativa României. Într-un final, cei doi și reprezentanții postului au ajuns și în fața Consiliului, pentru a răspunde multelor sesizări primite de CNA.

Iată scuza invocată de șeful celor doi: ”Nu am fost nici stat colonialist, nu am trăit nici drama africanilor. Nici măcar nu ne-a trecut prin cap că am putea să jignim o persoană. După ce am stat de vorbă cu cei de la ambasada R. D. Congo, am înțeles că apelativul de maimuță pentru ei este unul jignitor.”

Acum, din două una: ori ne cred pe noi înfiorător și iremediabil proști, ori… chiar vorbea serios! Ceea ce, în locul dlor Morar și Buzdugan, m-ar fi deranjat, prin implicațiile poate prea subtile, însă perfect logice. Dar înclin spre prima variantă, pentru că cei doi domni au completat ”argumentele” cu care au combătut acuzațiile de rasism: ”Dacă erau din Australia, probabil că am fi zis canguri sau altceva (Buzdugan)” și ”Am vorbit despre maimuță pentru că este animalul reprezentativ pentru Congo (Morar)”

Ca de obicei în astfel de cazuri, primul impuls a fost să dau fuga la oglindă! Am rămas, însă, ca să-i asigur pe interlocutori că, indiferent de cum li se pare lor fața mea, intelectul meu stă mult mai bine decât ea!

PS. N-o să insist asupra fondului problemei. Am considerat din start afirmațiile bășcălioase ale celor doi (le găsiți aici) drept o manifestare rasistă incalificabilă prin cuvinte decente, care nu are ce căuta pe un post de radio sau de televiziune din secolul 21, din nicio țară civilizată. Țară în care un asemenea derapaj ar aduce după sine pierderi enorme de audiență și bani din publicitate. Dar noi nu suntem o astfel de țară, nu? Așa că, în afara unor trecătoare reacții virulente pe facebook, singura repercusiune ar fi o posibilă sancțiune dictată de CNA, mai mare sau mai mică, așa cum ar rezulta ea printr-un sistem democratic de vot, care valorifică viziunile, experiențele și principiile a 11 oameni. Ceea ce nu va fi niciodată suficient pentru a se schimba ceva, cu adevărat.