de din vremuri de demult

Eu am terminat Facultatea de Chimie-Fizică a Universităţii Bucureşti. Deci, teoretic, sunt profesor. Ei bine, în 1993, după întoarcerea de la bursa din Italia, ca tot tânărul capitalist, trebuia să mă angajez, să am şi eu cu ce pune pâine pe masă. Domeniul pentru care mă pregătisem îmi era inaccesibil.

Pe vremea aceea, oamenii nu fugeau de profesorat ca dracu’ de tămâie. Toate posturile din Bucureşti erau ocupate şi pentru a obţine unul trebuia să ai fie pile mari, fie banii necesari pentru a-ţi confecţiona una. Aşa că, singura mea şansă de a fi dascăl era vreun cătun izolat de prin vreun colţ de ţară. Variantă care nu m-a încântat deloc. Dar ce să fac, în condiţiile în care nu ştiam să fac nimic? Gânduri de emigrare nu m-au bătut niciodată, spirit antreprenorial nu mi-a fost dat să am, frumos ca să mă fac dandy nu eram şi nici beizadea n-am avut norocul să mă nasc. Singurul lucru la care aveam o oarecare dexteritate era scrisul. Mă jucasem cu cuvintele în adolescenţă şi petrecusem o lună în redacţia Curierului Naţional, înainte de plecarea mea la Reggio Calabria. Aşa că, ce mi-am zis, să încerc ceva în presă. Dar unde, că n-am fost niciodată genul să dau buzna în vreo redacţie şi să mă leg cu lanţurile de imprimantă, ca să mă angajez. Norocul (de fapt asta rămâne încă de stabilit) a apărut sub forma unui anunţ din ziar. Un nou post de radio se pregătea să emită şi căuta colaboratori.

Am fost, am dat probă, am luat primul. Restul e istorie. Radioul se numea Total. Cea impresionată de mine până la a mă trece în fruntea listei admişilor era Jeana Gheorghiu. Chiar lângă mine era Mircea Badea. Aşa a început aventura mea media, chiar dacă la Radio Total n-am stat decât 5 luni. Dar am învăţat în ele, de la Jeana, cât pentru o viaţă întreagă.

PS. Dacă vrei să vezi fotografia mai mare, click pe ea.