de bună voie şi nesiliţi de nimeni

De bună voie şi nesilită de nimeni, decât de naivităţile unei părţi din tine, naţiune română, vrei să-l iei de soţ pe Traian Băsescu, până când moartea sau constituţia vă vor despărţi? Ar fi fost, poate, mai nimerit să folosesc formula de la divorţ, pentru că despre asta e vorba acum, dar n-o cunosc, aşa că am apelat la cea de la care a început totul. Acum aproape 8 ani, 220.000 de români au decis ca ţara să meargă “hăis”, în loc de “cea”.  N-a fost un mariaj din iubire profundă şi nici din credinţă în sfinţenia angajamentelor luate în faţa Parlamentului şi a lui dzeu.

Să fim sinceri. Acum nu e vorba despre încălcări ale Constituţiei. Nu e vorba despre democraţie. Nu e vorba despre politică, despre economie, despre valori, despre cine-i mai bun decât cine. Nu e vorba despre justiţie, despre CCR, despre ANI, DNA sau CNA. Cu atât mai puţin despre plagiat sau despre întemniţarea lui Adrian Năstase. Sau despre stupizenia cu lovitura de stat. Nu e vorba nici măcar despre corupţie, traseism, hoţie, despre camarile sau serviciile secrete. Despre alcool şi femei. Sau, dacă vreţi, e vorba de fragmente mici din toate astea care compun, ca un puzzle, imaginea cuplului care merge acum la tribunal, pentru desfacerea contractului nupţial, pentru că, se pare, unul dintre parteneri s-a săturat până peste cap de celălalt.

Aşa că, practic, tot procesul de suspendare se poate reduce la această întrebare: De bună voie şi nesilită de nimeni, în pofida “naivităţilor” care mai afectează câteva părticele din tine, mulţime română, vrei să te desparţi de Traian Băsescu? Nu mai bine am sări peste episoadele penibile cu spartul farfuriilor, crizele de isterie, bârfele vecinilor, martorii care se acuză reciproc de părtinire, şi am ajunge la momentul în care cea întrebată va răspunde cu da sau ba?