cine zice, ăla e!

TB a rămas cam cu o singură marotă. Despre corupţie nu prea mai pomeneşte, ştiţi cum e, s-ar simţi vizaţi mulţi apropiaţi, de “poporul” lui nu mai vorbeşte, s-a văzut la referendum cam cât a mai rămas din el, despre “să trăiţi bine” nici atât, după ce le-a transmis votanţilor că au fost cam prostuţi să creadă că aia a fost o promisiune (aici). A rămas doar cu justiţia lui, de care pomeneşte de câte ori are ocazia. Şi, ca în cazul lui Gollum, cu inelul lui “precious”, are senzaţia că toată lumea vrea să i-o fure.

În fruntea listei lui de suspecţi e, desigur, premierul. Care, din când în când, parţial nevoit de media, motivat de raţiuni politice sau, pur şi simplu, dintr-un impuls uman, îşi exprimă părerea despre vreo decizie contestată a magistraţilor. Ultima “scăpare” a fost în cazul noii trimiteri la închisoare a lui Adrian Năstase. După tevatura cu “procurorul băsist Papici”, Victor Ponta şi-a ales cu mai multă grijă cuvintele. N-a vorbit despre judecători, despre justiţie, despre ingerinţe, ci despre condamnare politică.

Ocazie perfectă pentru TB de a-i cere “imperativ” să înceteze atacul la adresa justiţiei! În primul rând, a nu fi de acord cu decizia unor magistraţi înseamnă un “atac la adresa justiţiei” cam în aceeaşi măsură în care a nu fi de acord cu maniera în care o învăţătoare pretinde cadouri de la părinţi este un atac la adresa sistemului de educaţie!

În al doilea rând, premierul a mai comentat şi la precedenta condamnare a lui Năstase. După cum s-a putut constata, cei trei judecători de atunci n-au părut nici influenţaţi, nici timoraţi, nici presaţi, nici forţaţi să evite repetarea figurii de atunci.

În al treilea rând, în ce univers, să comentezi interpretarea legii de către o instanţă e o crimă, în schimb e firesc să-l suni pe procurorul general ca să-l cerţi că nu face ce trebuie? Da, ştiu, în cel în care trăiesc credincioşii de rit băsist, care consideră că dumnezeului lor le e permis orice, că nu degeaba s-a născut cu stea de erou mesianic în frunte.

Într-o ţară normală, şeful executivului n-ar trebui să aibă o părere publică despre hotărârile instanţelor, iar cel al statului n-ar trebui să le poată influenţa prin oameni numiţi în posturi cheie şi prin apeluri nocturne. De fapt, într-o ţară normală, nimeni (decât, poate, cei condamnaţi şi rudele/prietenii lor) nu ar trebui să se-ndoiască de corectitudinea unei decizii judecătoreşti şi de completa ei imparţialitate.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: