În orice colţ al lumii care a descoperit apa caldă, instalarea unui lift într-o clădire este un lucru banal, interesant, poate, doar pentru cei care-l vor folosi. Doar în România se transformă în eveniment naţional, cu implicaţii mistice, la care contribuie atât forţe telurice cât şi divine, pentru că, după cum se ştie, nu există simbol mai potrivit legăturii sus-jos, decât un lift!
După 6 ani de modernizare a spitalului din Gura Humorului, miracolul s-a produs şi a fost pusă la locul ei şi cutia metalică, suspendată de cabluri, menită facilitării înfrângerii obositoarei gravitaţii. Şi, ca la orice minune, au venit s-o vadă cu ochii lor politicienii locului, ca, prin ei, să se bucure şi norodul, care, superstiţios din fire, nu ţinea morţţiş să-şi programeze o vizită la medic în viitorul apropiat. Aşa că s-a înghesuit ciopor de aleşi, mai mari sau mai mici, să se plimbe cu liftul, ca într-un fel de ritual de purificare. Un prefect, un primar, un preşedinte de CJ, trei deputaţi şi un senator. Dar, cum mai toţi sunt oameni cu frica lui Dzeu, s-au gândit că, înainte de a intra în el (în lift), n-ar strica să cheme un sobor de preoţi, să-l sfinţească, să nu se-ntâmple vreun pocinog taman cu dânşii acolo.
Aşa că, în buna tradiţie a supercredincioasei ţări în care trăim, preasfinţii părinţi au rugat pronia cerească să ia în grijă liftul şi, implicit, pe cei ce vor urca sau coborî cu el. Astfel încât, indiferent de păcatele care i-au îmbolnăvit pe oameni (căci altfel de ce s-ar întâmpla nefericiri din astea?) şi i-au forţat la atare călătorie, măcar în lift să stea liniştiţi că nu păţesc ceva rău. Şi s-a dat cu agheasmă şi cu tămâie, şi multe cruci şi-au făcut spectatorii, că-ţi vine să te-ntrebi de ce mai e nevoie de spital, până la urmă, la aşa mare oază de credinţă locală.
Şi, aşa cum se cuvine la ctitorii de seamă, cam ca un pod peste Dunăre sau o magistrală de metrou, nu mai puţin de 3 somităţi au tăiat panglica tricoloră care mai stătea în calea urcatului electro-mecanic la etaj. Presupun că fiecare va înrăma bucăţica lui, ca mărturie a faptului că n-au fost doar contemporani cu măreţul eveniment. Ci şi că, fără de ei, megainvestiţia n-ar fi fost niciodată completă şi în concordanţă cu legile firii, văzută şi nevăzută. Pentru că, dacă-l asculţi pe primar, liftul devine simbolul renaşterii naţionale, al victoriei omului asupra vicisitudinilor vremii, împotriva crizei şi, peste secole, asupra cumanilor şi pecenegilor care, păgâneşte, vor fi cotropit pe vremuri dulcele ţinut moldovenesc.
PS. Click pe poze, dacă vreţi să le vedeţi mari.
Si în Tg. Mureş la spitalul judeţea funcţionează un lift cu 3 cabine şi însoţitori (clădirea are 7 etaje), dar pacienţii pot uca (coborâ) cu liftul numai fiind însoţiţi de personal medical. Un bolnav sau un bătrân care mege la o consultaţie privată trebuie să urce pe scări. Nu ştiu dacă interdicţia este valabilă şi în timpul viyitelor programate.
Mă inteb vizitatorii de ce nu au voie să folosească liftul?