Category Archives: anacronic

Detest impostura

De fiecare dată când expun public ceea ce consider eu a fi găunoșenia formelor fără fond care au invadat societatea noastră, mai ales în locuri unde pot face mai mult rău decât bine, cel mai des mi se aduc nu contra-argumente (astea sunt greu de găsit odată scuturată realitatea de orice propagandă), ci reproșuri că nu spun nimic și despre ”ăilalți”. Ce, ăilalți sunt mai buni?

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii

despre maimuțe, congolezi, fața mea și domnii Buzdugan și Morar

stupid-manM-am obișnuit greu cu câteva lucruri de când sunt în CNA. De exemplu, cu lipsa de viziune sau interes a unor manageri, moderatori sau realizatori față de efectul pe termen lung asupra societății al prostiilor pe care le dăruiesc cu generozitate unui public din ce în ce mai needucat și mai superficial. Cu cinismul goanei după audiență, cu monetizarea cadavrelor sau a violurilor, a sărăciei de spirit a unor personaje, a imundității altora. Cu ușurința cu care-și găsesc scuze când au greșit și lipsa de sinceritate cu care promit că vor încerca să n-o mai zbârcească. Și cu justificarea coborârii nivelului jurnalistic prin nevoia de supraviețuire comercială. Și cu calculele meschine prin care scad posibila amendă de la CNA din mai sigurele câștiguri din publicitatea dintr-un program cu probleme. Și le iese pe plus. Cu lipsa oricărei jene în a da vina pe telespectatori pentru tabloidizarea emisiunilor. Cu naturalețea cu care își arogă merite în ”lupta” pentru normalitate și cu care își declină orice responsabilitate pentru halul în care arată România azi. Cu lipsa de scrupule cu care se ascund în spatele ”interesului public” atunci când distrug reputația cuiva pe baza ”surselor”, când ridică bârfa și zvonurile la rang de ”dezbatere”, sau când intră cu bocancii în viața unui om, doar pentru a satisface curiozitatea trivială a telespectatorilor.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, CNA, viaţa cetăţii

cum era să-mi iau țeapă cu madame Clotilde

fata-ingrozitaAcum, că au trecut alegerile, pot să vă povestesc și eu ceva legat de experiența proprie-mi cu acestea, fără riscul de a fi acuzat de vreun ”inteligent” că fac campanie electorală pentru cineva, deși episodul este despre altcineva :)  V-am mai spus că, de-a lungul celor 26 de ani de democrație, n-am ratat niciun scrutin (cu excepția celui prezidențial din 1992, când eram pe alte meleaguri). Și întotdeauna am dat un vot pozitiv. Adică am ales omul care mi s-a părut că, în limita calităților lui și a circumstanțelor politice, poate face mai mult bine decât ceilalți înscriși în cursă.

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, jurnal de campanie, viaţa cetăţii

Urmăresc cu preocupare câtă silă începe să mi se facă!

smurd4 angajați SMURD au murit în Basarabia. Nu într-un club, din cauza unor patroni criminali care au vrut sa câștige mai mulți bani. Ci prăbușindu-se cu elicopterul cu care mergeau să salveze vieți, riscându-și-o pe-a lor în fiecare zi. Adică o activitate cu care greu se pot identifica (prea) mulții tineri frumoși și liberi. Prin urmare, dispariția lor provoacă doar burtiere galbene pe ecranele televizoarelor, nu și un tsunami în emoția colectivă. Nici măcar niște valuri din acelea mai mititele, care să umezească ochii poporului acesta cu naturelul atât de simțitor. Care lăcrimează instantaneu când e vorba de câini maidanezi, de victime ale atentatelor (neapărat din țări occidentale), de copiii luați de statul Norvegian ca să nu-i mai bată părinții, de concurenți talentați cu povești triste. Nu și în cazul unor oameni care au murit la serviciu!

Citește restul articolului

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii

cum era să fiu eu nominalizat la Oscar :))

Dragii mei, poate nu știați, dar, printre multele lucruri pe care le-am făcut la viața mea, am fost și actor! Da, da, de ce râdeți? Bine, poate nu chiar actor, actor, dar, dacă orice pațachină care apare la televizor devine automat o divă-vedetă, nu înseamnă că oricine joacă într-un film e actor? Eu așa zic, deși nu mi-am trecut asta în CV. Să vă povestesc cum a fost, înainte de a vă lăsa să vedeți imaginile. Se-ntâmpla prin 2001 când am primit un telefon de la regizorul Mircea Mureșan, cel care a fost nominalizat la Palme D’Or și a obținut premiul de debut la Cannes, în 1966, cu pelicula Răscoala. 

Citește restul articolului

Categorii: anacronic

Printre rânduri cu Florin Constantiniu

Puțini dintre cei mai tineri de 20-30 de ani știu cine a fost Florin Constantiniu. Și mulți dintre cei care știu, datorează acest lucru în special controverselor născute de publicarea celebrei în epocă Istorii sincere a poporului român. După cum mă știți, și nu m-am schimbat în ultimii 45 de ani :), nu-mi place naționalismul de paradă și bătutul găunos în piept în numele unei mândrii artificiale. De aceea, apariția acelei cărți a fost pentru mine un prilej de (re)evaluare a multor lucruri învățate în școală, dar care nu păreau să justifice aura cu care fuseseră împodobite de conștiința populară. Și, desigur, un pretext pentru a-l invita în studioul Antenei 1 pe cercetătorul istoric mai sus pomenit. Și ce alt prilej mai bun decât 1 decembrie? Au trecut aproape 20 de ani, dar lucrurile nu s-au schimbat în bine. Ba, dimpotrivă, par să confirme unele dintre concluziile pe care un telespectator de atunci le-ar fi putut trage urmărind emisiunea.

Zice Domnia Sa la un moment dat: ”Corupția are o vechime multiseculară în istoria poporului român. Hatârul și bacșișul sunt cele două coordonate ale vieții noastre publice”

Citește restul articolului

Categorii: anacronic