Nu orice pletos e un Samson!

Pentru că, din păcate, suntem o populație cu o istorie relativ săracă în eroi autentici, avem tendința de a ieși din mediocritatea vieții de zi cu zi, glorificând orice impostură cu sclipici și orice gest de frondă al cuiva la adresa ”sistemului”, indiferent dacă e legitim sau nu. Adoptăm de urgență tot felul de ”revoluționari” de ocazie care se răscoală pe net împotriva ”nedreptăților” care, ce să vezi, îi împiedică pe ei să facă ce le trece prin cap. Cei mai mulți nu se agită pentru nesocotirea legilor și a regulilor, ci vor să le încalce ei înșiși și sunt supărați că există repercusiuni.

Așa e și cazul puștiului de la Liceul „Inochenţie Micu“ din Cluj-Napoca care a fost poftit afară din clasă pentru că avea plete, ceea ce încălca regulamentul școlii. Desigur, asta nu s-a-ntâmplat din prima, ci după repetate atenționări și invitații de a respecta regulile instituției în care dorește să învețe.

Lucrurile sunt foarte simple și ușor de înțeles pentru oricine fără parti pris-uri. Nu-ți convin regulile, nu participi la joc. Sau, dacă intri, le respecți până în momentul în care ești capabil să le schimbi. Nu-ți place că ”personalitatea” ta este înăbușită de obligativitatea de a te tunde, nu te înscrii într-un liceu care prevede așa ceva. Dacă, totuși, ești un fel de Che Guevara, care s-a prins unde stau elementele retrograde care țin această țărișoară sclavă înapoierii, apelează la formele legale pentru a schimba lucrurile. Dar pentru asta e nevoie de mult mai mult decât datul din gură. Pardon, din mouth!

L-am ascultat pe tânărul respectiv vorbind într-o romgleză hilară despre halul în care e societatea românească unde ești obligat să respecți niște reguli trecute pe penultima pagină! Sigur, la 16 ani, e greu să te aștepți la logică și argumente. Mai ales când omul respectiv are senzația că sursa iadului pe pământ este lungimea podoabei capilare. Mai degrabă trist decât amuzant modul în care a transformat o fiță adolescentină într-o revoltă metafizică, iar orgoliul a devenit brusc o aspirație transcedentală la atingerea unor valori înalte, menită să salveze națiunea de putregaiul care o sufocă. A amestecat comunismul cu festivalurile, părinții cu taxele din care e plătit președintele, plecatul din țară cu scosul de la ora de chimie. Mă rog, o victimizare puerilă, camuflată parțial de o tonă de șabloane ”cool” menite să te amețească din vorbe, deși nu spun nimic.

Așa cum spuneam, de la un adolescent ca el nu te poți aștepta decât să facă puțin circ de fiecare dată când i se spune ”Nu”. Mai ales când, acum, facebookul și youtube-ul te pot transforma urgent în purtător de cuvânt al prietenilor tăi mai mototoi. Problema e la maturii care au preluat sclifoselile și le-au ridicat la rang de simbol al luptei unei întregi generații față de ”sistem”. Și, când media transformă așa ceva într-un ”subiect”, e clar că nu mai există o busolă valorică la care să ne raportăm atunci când căutăm soluții pentru halul în care într-adevăr arată țara. Și nu din cauza celor care respectă regulile, ci a celor care le încalcă pentru că așa le e lor mai bine!

Eu am fost toată viața mai puțin ”revoluționar”. Și atunci când am fost, m-am ridicat împotriva nedreptăților cărora le cădeau victime alții. În rest, recunosc, sunt un legalist care respectă regulile. Când nu-mi convin, încerc să le schimb. Și reușesc de multe ori.  Și pot să-i spun tânărului respectiv că, atunci când am participat la o revoluție reală, cu gloanțe și morți, nu pe net, cu like-uri și share-uri, nu m-am gândit nicio secundă  că sunt acolo pentru ”dreptul” unora de a purta părul lung la școală.