Ca de obicei, eu am o părere uşor diferită de a ambelor tabere implicate sau spectatoare în conflictul dintre Andrei Pleşu şi anteniştii de la 3. Aşa că mă aştept să fiu urecheat sau înjurat, după caz, de toată lumea, pentru că fiecare va înţelege ce vrea şi ce poate. Şi pentru că, în România, calea de mijloc, în care nu iei partea nimănui, în schimb ai de reproşat câte ceva ambilor, e mult mai rău văzută decât talibanismul visceral, ilogic şi intolerant. N-am talentul la scris al lui Pleşu, aşa că o să fiu iertat dacă voi fi mai direct şi mai puţin metaforic.
Nu e prima dată când o spun. Campania fără nuanţe şi fără echilibru a colegilor de la Antena 3 a contribuit la realegerea lui TB în 2009. Transformarea platourilor în ruguri de ars toţi ereticii băsişti, de obicei în absenţa lor, virulenţa limbajului şi anatemele nediscriminatorii i-au îndepărtat pe mulţi care, în dulcea tradiţie mioritică, ar fi vegetat la umbra gândului “că toţi politicienii sunt la fel”. Şi i-au antagonizat pe cei cărora le displac excesele, stridenţele şi derapajele. Mulţi dintre ei n-au mai fost la vot, cu senzaţia că, de fapt, totul e o mocirlă, indiferent de direcţia din care priveşti. Au fost şi cei care au empatizat cu “victima”, simţindu-se vizaţi direct de criticile aduse caracterului şi metehnelor acesteia.
Pe de altă parte, eu nu-i reproşez domnului Pleşu nimic din ce au a-i imputa adversarii săi. În lipsă de dovezi, acuzaţiile şi răspunsurile la ele nu sunt decât un caz tipic de “el spune că, el zice că”. N-am niciun motiv să nu-l cred pe estetician atunci când demontează tot ce i se pune în cârcă. Un singur lucru nu poate demonta pentru mine, şi e singurul care contează atunci când îl evaluez ca persoană publică: faptul că l-a legitimat pe băsescu. A permis transferarea asupra acestuia a simpatiei şi încrederii pe care unii oameni mai citiţi din ţara asta o aveau faţă de omul de cultură Andrei Pleşu. A activat, conştient sau nu, ca un garant social, precum cei care te conving prin reclame să cumperi vreun produs. Mai mult, chiar şi după despărţirea “instituţională” dintre ei, n-a avut mai nimic a-i reproşa fostului angajator. A avut o tentativă, dar a dat înapoi la prima reacţie de la Cotroceni. Şi, întâmplător sau nu, tirul său a fost mai mereu sincronizat cu al talibanilor de rit băsist. Sigur, el o făcea cu mult mai mult rafinament, îndeplinindu-şi misiunea dată din start: de a-i convinge cu vorbe meşteşugite şi inspirate figuri de stil pe cei care nu rezonau foarte bine nici cu hăhăitul prezidenţial, nici cu croşetatul Duduii. Alături de Liiceanu, Patapievici şi Cărtărescu, se face vinovat în ochii mei de girarea celui mai nociv personaj care a condus ţara în ultimii 25 de ani. Că a făcut-o din naivitate, din oportunism, din idealism sau din interese meschine… mă interesează mai puţin spre deloc.
În răspunsul publicat azi, domnul Pleşu vorbeşte despre “atmosfera morală şi profesională a unei ţări, în care bunul gust, bunul simţ, onestitatea, meseria, comportamentul civilizat şi respectul pentru valori stau sub ameninţarea unor găşti de neisprăviţi, de netrebnici, de mercenari rudimentari: oameni cu pregătire precară, oameni care nu se pot recomanda prin nici o ispravă, în nici un domeniu; guralivi, prost crescuţi, inculţi, dominaţi de resentiment, instincte brutale şi interes privat. Avem de ce să ne temem.” Sunt perfect de acord cu domnia-sa. Dar numai dacă între cei pomeniţi anterior se numără şi traian băsescu, elena udrea şi toţi ceilalţi care i-au servit şi i-au menţinut la putere. Şi cărora li se potriveşte mănuşă ultima parte: guralivi, prost crescuţi, inculţi, dominaţi de resentiment, instincte brutale şi interes privat. Dacă Andrei Pleşu nu s-a gândit şi la ei, atunci când a scris textul, înseamnă că toată retorica sa e ca un ambalaj făţos, care ascunde o cutie goală.
PS. Şi, fără intenţia de a-i scuza pe cei care au transformat mass-media într-un amvon inchizitorial, voi remarca doar că nu ei au început! Ei “s-au născut” ca reacţie la halul în care vorbeşte şi se comportă un preşedinte de ţară. Cu toate repercusiunile vizibile azi, de la rezultatele la bac până la antagonizarea violentă şi profundă a diferitelor categorii sociale. Şi, oricât ar părea de absurd, oamenii şi atitudinile pe care le înfierează editorialistul Andrei Pleşu (de multe ori, pe bună dreptate), sunt şi rezultatul menţinerii la putere a lui băsescu, la care a contribuit din plin şi intelectualul Andrei Pleşu.
Comentariul cred ca este corect. Nu fac parte din categoria oamenilor “obiectivi”. Sunt clar de partea celor care cred ca Basescu este un cancer de care vom scapa greu, in conditiile in care vom scapa. In acelasi timp il apreciez pe Andrei Plesu mult mai mult decat sa zicem pe Liviu Dragnea, Crin Antonescu sau Vasile Blaga. Am ales numele intamplator si nu chiar. Nu sunt de acord cu felul in care Antena 3 il trateaza si consider ca acei jurnalisti se iau de cine nu trebuie. Omul este liber sa aiba parerea lui, chiar daca nu suntem de acord cu ea, atata vreme cat nu ne face nici un rau. De obicei se spune ca cel inteligent cedeaza primul. Oare care o fi?
Comentariul este riguros exact, deși am avut o mare simpatie pentru omul de cultură Pleșu, evoluția sa din ultimii ani m-a dezamăgit profund.
De prea multe ori, în istoria României, intelectualii s-au lăsat ușor cumpărați cu diverse atenții, mergând uneori până la întregi edituri, și asta doar partea vizibilă.
Cea mai mare lipsă a unui om nu sunt cunoștințele sub forma erudiției ci lipsa caracterului.
Nicolaie Iorga a subliniat acest lucru în timpul său și acest lucru s-a perpetuat și amplificat în ultimul timp.
Păcat de inteligență dacă se grefează pe o lichea.
Un articol frumos si corect. Poate cam moale, pentru ca majoritatea intelectualilor romani, cei care se manifesta si se pretind intelectuali in Romania, au poate cultura dar stau mai prost la capitolul sira spinarii si principii. Intelectualul roman de azi, cu un salariu de mizerie prin cine stie ce slujba, nu isi permite principii solide si o morala inalta, nu iese in spatiul public ca un cavaler fara teama si fara prihana, calare pe un cal alb, ca sa arate poporului o cale curata de iesire din mizeria zilnica sau macar o raza de speranta. Prea putini sunt cei care cuteaza pentru ca isi tem slujbele, iar cei ce cuteaza sunt indeobste ignorati de media politizata la maximum. Asadar, apelul Regelui catre intelectuali, in Parlamentul Romaniei, a ramas un strigat in pustiu. Plesu e si el intr-o turma amorfa, care traieste de azi pe maine – atunci cand nu sufla in trompetele de partid.
Mie mi se pare ca ai enorm de multa dreptate in acest articol. Cu absolut tot ce spui. Si pe mine m-a intrigat si dezamagit acceptarea de catre Plesu a postului de la Cotroceni. Am fost in acel moment siderata.
Si eu cred ca ne lipseste, din ce in ce mai mult, abordarea echilibrata, neviscerala, discursul si metodele caii de mijloc. Dar pana sa ajungem acolo, probabil ca mai avem mult evoluat.
Banul schimba caracterul omului.
Incorect, banii îți pot dezvălui adevăratul character!
Din pacate, esti si tu cu totul orbit de ura fata de Basescu. Departe de mine gandul de a te “urechea” sau a te “injura”, nu imi sta in caracter. In opinia ta, “vina” cea mare a lui Plesu este ca “l-a legitimat” pe Basescu, chiar si…fara vina, aspect care, chiar adevarat de ar fi, pe tine, “nu te intereseaza”. Probabil ai sa spui ca sunt “Basist” – ceea ce este foarte departe de adevar. Probabil ca Basescu este o “boala pentru tara”. Ce ne facem insa daca “leacul” e chiar mai rau decat “boala”?
Pe de alta parte, faptul ca acest om, Basescu ,a reusit sa inspire o ura atat de oarba, il face a devina mai puternic, chiar prin forta pe care o respira ura dusmanilor sai. Poate ca toti cei care il urasc pe acest om, i ofera sansa de a fi un personaj care pur si simplu nu vrea sa dispara. Se hraneste din ura. Daca i-am taia “sursa”? S-ar putea sa se usuce si sa dispara? Poate merita incercat.
Sunt apolitic si, din pacate pentru mine – nu-i asa? – ma confund inmasa amorfa a celor care realizeaza cu tristete ca toti sunt o apa si un pamant. Oricum, ura nu salveaza penimeni si, mai rau, naste inca si mai multa ura.
Am spus ca nu ma intereseaza de ce l-a legitimat Plesu pe basescu. Si cred ca e, totusi, destul de inteligent ca sa-si dea seama ca l-a girat, stand langa el.
In al doilea rand, nu il urasc pe basescu. Il detest ca om. Are foarte multe din defectele pe care le detest la oameni. Si, desigur, daca la el acasa poate fi cum l-au educat parintii si cat il duc vintrele si capul, n-are ce sa caute in fruntea unei tari.
Sint din generatia celora care au facut acelasi lucru prin conditia de membru de partid, girind astfel un sistem pe care nu-mi propun sa-l definesc aici. Inteleg perfect abordarea si cred ca intelectualul rasat cum se pretinde A.Plesu trebuia sa se tina departe de astfel de tentatii.
Din pacate nu este singurul!!! Oare un om ca mine , fara acces la informatii, fara nivelul intelectual al celor mentionati, dar care a citit articolele politice ale lui EMINESCU, poate sa faca altceva decit sa dezavueze astfel de implicari ”dezinteresate” ale unor intelectuali care pina la un moment dat erau repere morale? Din pacate d-l Plesu in loc sa faca mea culpa, ridica stacheta conflictului punind in contrapondere contributia sa intelectuala la bilbele morale in care s-a complacut .