Nu stăm bine, noi românii, la multe capitole, dar la tupeu… avem să dăm şi altora. Unii îi spun obrăznicie, alţii siguranţă de sine, cei mai mulţi îl consideră indispensabil pentru a reuşi în viaţă. Prin urmare, îi invidiază pe cei care-l au şi nu-i deranjează decât rareori, când sunt victime directe ale vreunuia mai bine “dotat” din acest punct de vedere. Iată 3 exemple recente de supertupeu!
Dinu Patriciu – cel mai bogat român, care, spre deosebire de Midas, a transformat în carton toate lucrurile pe care a pus mâna: ziare, radiouri, magazine. Care dădea lecţii despre economie, investiţii, preţul benzinei sau al apartamentelor. Din păcate pentru el, pe lângă problemele financiare, a avut în ultima vreme şi unele de sănătate şi în familie. Exploatate la sânge de presă, că doar românii abia aşteaptă să saliveze la plasticul drăguşencei şi să se bucure de necazurile potentaţilor. 
Parcă viaţa lor nu li se mai pare aşa meschină, aflând că şi ăia “cu bani” au motive de supărare şi rufe murdare taman bune de spălat în public. Cum reacţionează magnatul-subiect de bârfă naţională? “Lăsaţi-le Dumnezeului problemele personale. Nu vă băgaţi în viaţa oamenilor pentru că e păcat”. Lăsând la o parte faptul că sunt de acord cu el, mă întreb cât tupeu să ai tu, fost patron al ziarului click, una dintre imundele publicaţii dâmboviţene, să te arăţi ultragiat şi indignat de mizeria de sub unghiile căutătorilor în tomberoanele mai mult sau mai puţin inventatelor persoane publice? Cam cât profitul obţinut de pe urma lor?
Dar tupeul se învaţă de mic. Sau, ca şi averea, se moşteneşte. Asta i s-a-ntâmplat şi beizadelei Victoraş, urmaşul clanului Micula. 
Deşi tânăr, doar 17 ani, om cu frica lui Dzeu, a dat o fugă cu elicopterul la mănăstirea Prislop să se roage la mormântul lui Arsenie Boca. Pentru sănătatea lui şi a rudelor şi pentru înmulţirea fără număr a paralelor, probabil, că doar nu era să-şi dorească dispariţia apetenţei românilor pentru alimente şi băuturi pline de chimicale… Iete ce zice el “Am venit să mă rog. Sunt stresat din cauza crizei economice”. Cam cât tupeu să ai să aterizezi cu măgăoaia scumpă în timpul slujbei, ca să te rogi la căpătâiul unui om care, toată viaţa, a trăit modest, datorită credinţei şi din cauza securităţii? Cam cât datoriile la stat ale imperiului Micula?
Al treilea personaj e, desigur, tot un îmbogăţit al tranziţiei. Ca şi Patriciu, s-a visat om politic. Spre deosebire de el, n-a renunţat. După reuşitele remarcabile din întrecerile socialist-capitaliste “Borduriada” şi cea de vânzare ieftină a curentului scump, fostul primar al Bucureştiului se visează preşedinte, pe modelul brevetat de TB. 
Întrebat de ziarişti dacă ar putea fi candidatul PDL pentru Cotroceni, Adriean Videanu zice: “Dacă voi răspunde criteriilor pe care partidul le va elabora şi le va adopta, sigur“. Cam cât tupeu îi trebuie unui individ care, în momentul în care capitala pe care o conducea era sub nămeţi, vorbea din Dubai cu presa şi-i spunea că, de fapt, coordonează comandamentul de deszăpezire, să se gândească, fie şi numai pentru o clipă, că ar fi potrivit de şef de stat? Cam cât toate bordurile schimbate de el, puse cap la cap?
va urma, sunt convins :) (din păcate)
***
Dacă vrei să primeşti direct informaţii despre noile articole, abonează-te la newsletter, în meniul din dreapta.
Unde ești Tu, Țepeș, Doamne?
Atata vreme cat institutiile statului protejeaza hotii,vom avea cat mai multi imbogatiti peste noapte si cat mai multi saraci…PACAT,dar se pare ca poporul nu mai are valoare,deciziile vin din alta parte
Orice comentariu este de prisos. Tot ceea ce ating acesti sa le mai spunem inca oameni ne produc permanent o stare de inconfort. Nu mai avem guvernanti care sa actioneze justitia este cea care este, procurori se ocupa cu totul si cu totul la alte probleme se pare ca bine dirijate si orchestrate. Asa ca oameni buni singura speranta este la bunul DUMNEZEU.
Tot respectul pentru adevarul spuss dar,daca asteptam sa vina Dumnezeu in Romania sa faca ordine atunci e bai mare!
Exista o vorba in popor – Dumnezeu iti da, dar nu iti pune in traista!
Puterea este a noastra ,a celor multi! Romanie trezeste-te!
Stimata d.na Daniela,
Am citit randurile dvs. care reflecta ingrijorare, durere, dezamagire si disperare deopotriva fata de realitatile dure din tara, fata de problemele grele ce par sa nu se mai sfarseasca. Dorinta dvs. este desigur nobila si perfect normala de a va creste frumos copilul, la fel cum multi dintre noi cei care mai gandim normal si avem inca bun simt dorim sa o facem, dar din pacate nici varianta “trimiterii copilului in strainatate unde sa fie apreciat la adevarata sa valoare nu este lipsita de riscuri, de multe ori fiind o aventura plina de insatisfactii si dezamagiri. Am vazut nenumarate exemple din randul , rudelor , cunostintelor si prietenilor mei, ai caror copii au plecat si nci dupa ani si ani de zile n-au reusit aproape nimic , decat munca la limita sclaviei, un trai la limita supravietuirii, cu prea mici impliniri fata de uriasele sperante avute la plecare. Procentul celor care reusesc cu adevarat este foarte mic si de multe ori cariera fac doar cei , tot aceia , care au ceva posibilitati financiare sau sustinere familiala. Multi se reintorc cu ceva agoniseala si incearca sa incropeasca ceva tot in Romania, si unii mai si reusesc. Din pacate noi inca vedem in Occident , acel Eldorado, acel Eden pe care-l vedeam noi cai mai varstnici , inainte de 1989 si nici atunci nu reuseau toti , cu tot azilul politic si cu toata propaganda “luptei impotriva gulagului comunist. Nefericirea , saracia , criza economica, neocolonialismul s-a raspandit in toata lumea ca un cancer. In mod normal aici unde suntem noi intre noi , unde vorbim aceeasi limba , ar trebui sa se relanseze economia , sa se faca ceva in a se pune capat hotiei si coruptiei generalizate. PROBLEMA ESTE SA SE GASEASCA LIDERII CAPABILI SA INITIEZE PROCESUL si mai ales apare intrebarea suntem in acel moment sau mai avem de indurat ?
Ideea e ca poporul, in covarsitoarea majoritate ar face fix la fel ca patricii, videnii, beizadelele, etc, ca doar acestia nu-s de pe Luna ci din bobor. Numai ca nu pot, n-au avut noroc in viata. Ca de n-ar face exact la fel daca-ar putea n-ar fi atat de linistiti cand vad ce fac cei numiti mai sus. Ar avea o atitudine fata de justitia care ii scapa cu motivatii care de care mai strigatoare la cer iar poporenii in loc sa mearga in fata tribunalului cu zecile de mii si sa stea acolo cuminti trei zile sau cat e necesar ca sa dea un semnal, n-au nici o treaba. Asa insa… Am auzit oameni vorbind cu toata seriozitatea [deci nu la misto] despre unii si altii care nu se mai satura dracului-odata de cat au furat in doua mandate sa mai lase si pe altii sa se “aranjeze”. Ca, de fapt, de ce ar vrea cineva sa se bage in asa ceva daca nu sa se aranjeze pe doua-trei generatii, ca doar nu-l durea-n cur de problemele boborului, ca sa arda de nerabdarea de a deveni sluga fraierilor. Chiar se mira in sinea lor cat de bou e poporul cand crede ca cineva candideaza arzand de dorinta de a rezolva problemele poporului. Ce sa spun !!!!