Nu stăm bine, noi românii, la multe capitole, dar la tupeu… avem să dăm şi altora. Unii îi spun obrăznicie, alţii siguranţă de sine, cei mai mulţi îl consideră indispensabil pentru a reuşi în viaţă. Prin urmare, îi invidiază pe cei care-l au şi nu-i deranjează decât rareori, când sunt victime directe ale vreunuia mai bine “dotat” din acest punct de vedere. Iată 3 exemple recente de supertupeu!
Dinu Patriciu – cel mai bogat român, care, spre deosebire de Midas, a transformat în carton toate lucrurile pe care a pus mâna: ziare, radiouri, magazine. Care dădea lecţii despre economie, investiţii, preţul benzinei sau al apartamentelor. Din păcate pentru el, pe lângă problemele financiare, a avut în ultima vreme şi unele de sănătate şi în familie. Exploatate la sânge de presă, că doar românii abia aşteaptă să saliveze la plasticul drăguşencei şi să se bucure de necazurile potentaţilor. 
Parcă viaţa lor nu li se mai pare aşa meschină, aflând că şi ăia “cu bani” au motive de supărare şi rufe murdare taman bune de spălat în public. Cum reacţionează magnatul-subiect de bârfă naţională? “Lăsaţi-le Dumnezeului problemele personale. Nu vă băgaţi în viaţa oamenilor pentru că e păcat”. Lăsând la o parte faptul că sunt de acord cu el, mă întreb cât tupeu să ai tu, fost patron al ziarului click, una dintre imundele publicaţii dâmboviţene, să te arăţi ultragiat şi indignat de mizeria de sub unghiile căutătorilor în tomberoanele mai mult sau mai puţin inventatelor persoane publice? Cam cât profitul obţinut de pe urma lor?
Dar tupeul se învaţă de mic. Sau, ca şi averea, se moşteneşte. Asta i s-a-ntâmplat şi beizadelei Victoraş, urmaşul clanului Micula. 
Deşi tânăr, doar 17 ani, om cu frica lui Dzeu, a dat o fugă cu elicopterul la mănăstirea Prislop să se roage la mormântul lui Arsenie Boca. Pentru sănătatea lui şi a rudelor şi pentru înmulţirea fără număr a paralelor, probabil, că doar nu era să-şi dorească dispariţia apetenţei românilor pentru alimente şi băuturi pline de chimicale… Iete ce zice el “Am venit să mă rog. Sunt stresat din cauza crizei economice”. Cam cât tupeu să ai să aterizezi cu măgăoaia scumpă în timpul slujbei, ca să te rogi la căpătâiul unui om care, toată viaţa, a trăit modest, datorită credinţei şi din cauza securităţii? Cam cât datoriile la stat ale imperiului Micula?
Al treilea personaj e, desigur, tot un îmbogăţit al tranziţiei. Ca şi Patriciu, s-a visat om politic. Spre deosebire de el, n-a renunţat. După reuşitele remarcabile din întrecerile socialist-capitaliste “Borduriada” şi cea de vânzare ieftină a curentului scump, fostul primar al Bucureştiului se visează preşedinte, pe modelul brevetat de TB. 
Întrebat de ziarişti dacă ar putea fi candidatul PDL pentru Cotroceni, Adriean Videanu zice: “Dacă voi răspunde criteriilor pe care partidul le va elabora şi le va adopta, sigur“. Cam cât tupeu îi trebuie unui individ care, în momentul în care capitala pe care o conducea era sub nămeţi, vorbea din Dubai cu presa şi-i spunea că, de fapt, coordonează comandamentul de deszăpezire, să se gândească, fie şi numai pentru o clipă, că ar fi potrivit de şef de stat? Cam cât toate bordurile schimbate de el, puse cap la cap?
va urma, sunt convins :) (din păcate)
***
Dacă vrei să primeşti direct informaţii despre noile articole, abonează-te la newsletter, în meniul din dreapta.
Tupeu?? nesimtire dusa dincolo de orice limite. Dar are dreptate Adrian Bonzeac, mai sus: daca am fi uniti, am reusi sa schimbam ceva. Circula, pe vremea de trista amintire a lui Ceausescu, un banc despre solidaritate : masculina, feminina si internationala. O retin pe cea internationala : “noi n-avem ce manca si polonezii fac greve”. Caci polonezii, inainte de 89, aveau Solidarnosc. Under-ground, dar nu cine stie ce. Si faceau greve si ieseau in strada. Si uite unde-au ajuns. Noi? ne plangem de mila. Si ne dam cu parerea . Si-atat.
Daca am fi fost, sotul meu si cu mine, cu zece ani mai tineri, in mod sigur am fi emigrat. Adevarul este ca am tot sperat ca se va imbunatati situatia in tara noastra, ca vor veni din urma generatii de tineri politicieni, economisti, samd, care vor aborda problematicile tarii asteia intr-un mod diferit de “dinozauri’. Sperantele au fost desarte, sunt dezamagita de tot ceea ce vad la televizor (ziare nu mai citesc de mult), dar si de ceea ce vad pe strada, in magazine, in autobuze. Singura putere pe care o am eu, un nimeni, este sa-mi modelez frumos copilul, sa-i dau aripi si sa-i suflu in ele, trimitandu-l catre alte tari, unde copilul meu va primi probabil aprecierea pentru ceea ce este ca om si va deveni ca profesionist. Inima imi sangereaza de durere si creierul imi explodeaza de revolta, dar nu am de ales: decat aici, calcat in picioare de nemernici, mai bine in alta parte, apreciat, linistit, implinit. Noi ramanem aici, ca sa stingem lumina.
Ba sa nu stingem lumina deloc … daca tot ramanem in tara sa nu-i lasam sa-si bata joc de noi … orice calatorie in jurul lumii incepe cu un pas … sa incepem cu pasi mici, fara sa ne gandim ca trebuie sa savarsim fapte marete… sa luptam pentru dreptate si adevar… sa nu mai fim pasivi cand un semen de-al nostru e batut sau jefuit sub ochii nostri … sa luam atitudine in orice situatie marunta… sa fim solidari si sa nu mai urmarim “revolutiile” l aTV … sa-i ajutam pe cei varstnici si bolnavi … sa ne schimbam mentalitatea de sclavi …
@giba cristiana
Întru totul de acord !
Ar trebui să mediteze mai serios lumea la atitudini precum cea a Cristinei, fiindcă, din nefericire, românul se îmbolnăveşte prea uşor de blazare …
Ce le pasa tupeistilor de comentariile noastre?Daca legea nu se aplica tuturor in mod egal si justitia e justitie doar cu numele ne lamentam degeaba,ca nelegiuirile cele mai mari vor ramine tot nepedepsite si societatea noastra se va destrama pe zi ce trece -nu doar din motive economice ci indeosebi din motive politice si sociale.Nedreptatile au un efect devastator asupra oamenilor,indiferent de virsta lor sau de categoria profesionala din care fac parte.Tupeul si nerusinarea cu care ne sfideaza videnii,patricii sau miculii ii fac pe multi sa creada ca sunt invinsi inainte de a incepe lupta impotriva nedreptatilor de orice fel.Neincrederea in justitie e una din cauzele atitudinii pasive a romanilor in fata acestor tupeisti despre care toata lumea crede ca isi asigura protectia legii(sau indiferenta ei)cu banii furati din averea poporului roman.
Poate si meritam,ceea ce e….. Dacă am fi mai uniti,cred va ar fi fost mai bine !
Nu este nevoie să afişaţi. Vreau să las doar un semn că am trecut şi am citit.
In ultimul timp am ajuns la concluzia că e mai sănătos să tac.
Pentru mine modul cum au obţinut aceşti oameni şi alţii ca ei, averile imense, fiind favorizaţi atâţia ani , oferindu-li-se unora şanse însutite şi altora deloc, prin legi aplicate greşit, prin lipsa unui control şi mai ales prin lipsa unor măsuri concrete, atunci când se constată încălcare legii, fără ca nimănui să nu-i pese ce se întâmplă, mi se pare corupţie fără limită pe toate liniile. Din muncă cinstită şi şanse egale nu se obţin asemenea averi. Şi în acest timp majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie. Nu numai că au tupeu, dar şi sfidează. De unde să mai aibă ceva biata ţară? Prea multe mâini hrăpăreţe.
In ce-l priveşte pe “fiul” care se grăbea să se roage îmi vine să şi râd de situaţie, m-aş fi prăpădit de râs dacă n-ar fi trist. Şi uite că şi acolo a avut prioritate! Bieţii oameni care-şi aşteptau rândul pur şi simplu au fost intimidaţi de tupeul lui!
în continuare aceştia
să joace cazacioc cu ţara fără să-i întrebe nimeni de nimic, mă umple de tristeţe. Mi se pare că am adormit şi am coşmaruri. Intr-o astfel de ţară, când dispui de asemenea mijloace şi ai uitat simţul măsurii, în timp ce populaţia – marea majoritate trăieşte la limita subzistenţei, ăsta da tupeu. Problema este că s-au înmulţit şi nu ştiu de unde mai are ţara asta să le alimenteze
Va inteleg si va impartasesc opinia. Citind insa, cuvantul “tac” mi-a adus aminte de “Somnul natiunii naste monstri.” si, mi-am spus: nu trebuie sa tac.