Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost tatăl tău, pentru că, probabil, şi de la mine ai fi învăţat ce înseamnă efortul intens pentru a atinge un obiectiv, perseverenţa şi ambiţia bine canalizată, necesitatea sacrificiilor atunci când vrei să te autodepăşeşti, disciplina şi rigoarea. Aş fi fost mândru dacă aş fi fost un prieten de-al tău, pentru că, probabil, te-aş fi încurajat să-ţi urmezi visul şi ţi-aş fi fost alături atunci când ai fi fost dezamăgită de poticnelile de parcurs. Te-aş fi sărbătorit la victorii şi aş fi găsit cuvinte sau tăceri potrivite la înfrângeri. Mândru aş fi fost şi dacă te-aş fi antrenat. Chiar dacă n-aş fi avut niciun merit pentru aptitudinile tale, m-aş fi împăunat cu faptul că am fost printre cei care, probabil, le-au finisat şi le-au dirijat în direcţia bună.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost orice om din jurul tău care ţi-a influenţat cât de puţin viaţa în bine şi aş fi contribuit fie şi cu un cuvânt, o privire sau un gest, nu la talentul tău, ci la mediul propice de care acesta are nevoie pentru a ieşi la suprafaţă.
Dar aşa? De ce să fiu mândru? Că m-ai făcut să mă uit şi la alte meciuri de tenis decât ale lui Nole? :) Că am strigat bucuros sau înciudat, aşa cum n-am prea făcut-o la niciun alt sport? Că îţi dădeam sfaturi, fără să mă pricep deloc, dar doar din dorinţa de fi cât mai prezent acolo, lângă tine, fără teama că mă ceartă arbitrul că fac zgomot în arenă? Nimic din toate astea n-au legătură cu faptul că suntem amândoi români.
Aşadar, fără să fiu mândru pentru meritele tale, pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie şi pentru că, măcar pentru câteva ore, s-a putut respira în spaţiul public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, am luat o gură mare de aer ca să mă ajute în zilele următoare să suport miesmele imundonovelelor politice, mondene sau mediatice.
Noi romanii suntem mandri, asa ne place noua sa fim…Admiratie, asta e cuvantul potrivit pentru performantele Simonei. Toti spun ca sunt mandri cu Simona Halep cu toate ca pana la acest meci nici nu au stiut de existenta ei…acum, ei se simt mandri. Daca-i intrebi de ce se simt mandri prin asta, habar n-au. Si atunci da, eu sunt de acord cu tine Radu: de ce sa fiu limitata sa spun si eu ca si altii ca eu ma mandresc cu Simona? Simt o admiratie “exagerata”, as putea sa o venerez pentru exemplul de reusita, de munca asidua, si multe alte cuvinte de admiratie dar mandria, nu-si are locul aici.
Super articol= punctul pe i! Bine le mai zici!
Deja mi se face rau de atata mandrie prosteasca de la niste indivizi care habar nu aveau cu ce se mananca Simona Halep pana la Roland Garros.
Dar bag seama ca e la moda sa fii fan Simona Halep, la fel cum era la moda sa fii fan Paul Walker dupa ce a murit.
Andrei Plesu a scris prima data articolul in care comenta sloganul electoral al psd-ului cu “mandru ca sunt roman” ca nu e corect sa te lauzi cu munca si performantele altuia si ca poti fi mandru doar de realizarile personale… Insa a spune expres unei persoane ca “nu m-ai facut mandru de tine” inseamna ca ‘m-ai facut de rusine”. Evident ca se vrea o licenta literara si din articol razbate, de fapt, admiratia si respectul…
Felicitari ptr.articol! Pacat ca n-au priceput cei ce erau vizati!Dar..nu poti sa ceri omului ce n-are!!
Cu care (imundonovele)Simona nu are nicio legatura.Eu sunt mandra de Simona nu pentru ca as avea vreun merit in succesele ei ci pentru ca insasi existenta acestei minunate sportive este dovada faptului ca in neamul nostru romanesc exista valori!Si ma mandresc cu asta!Sigur ca avem si “uscaturi” dar nu cred ca e momentul sa umbrim bucuria imensa pe care ne-a adus-o Simona cu evolutia ei demna de toata lauda vorbind despre lucrurile condamnabile din societatea noastra.