Cel mai important lucru legat de recomandarea mea de azi este performanța actoricească a lui Jennifer Aniston. O știți voi, ”the sweetheart of America” din serialul Friends. Specializată în comedii romantice, actrița schimbă radical registrul și își riscă imaginea, abordând nu doar un rol de o factură complet diferită, dar și extrem de dificil. O surpriză pentru mine și, sunt convins, pentru mulți alți cinefili. Una plăcută, aș putea spune. Jennifer poate să joace! :) Motiv pentru care a și primit, cu această ocazie, o nominalizare la Globurile de Aur. Cât despre film… vorbește despre pierdere și abandon, despre depresie și singurătate, despre înrăire și resentimente.
primele mele impresii ca membru CNA
Au trecut mai puțin de 3 luni din momentul în care 459 de parlamentari români au considerat, prin votul lor, că sunt potrivit pentru a fi membru titular al Consiliului Național al Audiovizualului. Pentru cineva ca mine, responsabilitatea asumată e mult mai mare decât statutul sau beneficiile care însoțesc o astfel de funcție publică. Recunosc aici că, deși știam mai multe despre scopul și funcționarea CNA decât telespectatorii, n-aveam idee despre ce înseamnă, cu adevărat, munca de acolo și, mai ales, despre situațiile cu care se confruntă membrii consiliului, în încercarea lor de a asana peisajul audiovizual.
3 minute de pauză
Nici nu știți cât mă încântă filmulețe ca cel pe care vi-l voi arăta azi. Exceptând cazurile în care totul nu e decât o regie bine pusă la punct pentru o reclamă emoționantă la un brand, astfel de întâmplări mă fac să-i privesc iar cu simpatie pe oameni. Și aici, în această înregistrare, reacțiile lor par sincere și spontane. Mi-ar plăcea să trăiesc și eu asemenea momente. Mi-aș dori ca românii să fie capabili să facă și să răspundă unor astfel de gesturi. M-aș bucura dacă astfel de scene s-ar petrece oriunde în lume.
Seară de film
Pentru azi v-am pregătit unul dintre cele mai frumoase filme de dragoste pe care le-am văzut. Atât de bine s-a-nfipt între preferatele mele, încât e unul dintre foarte puținele filme la care nu mă pot abține să nu mă uit, indiferent la ce minut al său nimeresc pe canalul care-l difuzează :) De ce? În primul rând, scenariul. Inteligent, amuzant, cald, emoționant. Apoi, personajele, reale, vii, care interacționeză firesc și de a căror soartă îți pasă din prima clipă. O Julia Roberts la apogeul feminității ei vulnerabile, radiantă în tentativa ei de a fi ”obișnuită”. Și, nu în ultimul rând, muzica :)
Seară de film
Filmul pe care vi-l propun azi pleacă de la o premisă ușor improbabilă: 4 oameni decid, independent, să se sinucidă în același moment, în același loc. Evident, asta provoacă oareșce probleme în ducerea la bun sfârșit a demersurilor personajelor noastre. Nu, nu e o dramă, ci o comedie simpatică și caldă. Care urmărește modul în care 4 străini pot găsi între ei motive pentru a merge mai departe. Pentru că, orice s-ar spune, de cele mai multe ori descoperim în ceilalți rațiuni de a exista. Chiar dacă, în majoritatea timpului, te calcă pe nervi, așa cum e cazul eroilor acestei pelicule :)
10 povești în doar 10 imagini
Trăim într-o epocă a cinismului vândut pe post de empatie. Suntem agresați în fiecare zi cu prostioare insignifiante ridicate la rang de știri fără de cunoașterea cărora suntem asigurați că nu putem trăi. Ni se spune încă din titlu ce și cât trebuie să simțim legat de ce urmează să aflăm. Și-apoi, suntem obligați să ne imaginăm c-am și simțit, că doar nu vrem să fim diferiți de ceilalți, nu? Orice eveniment fără semnificație devine, în tastatura unora plătiți doar ca să facă trafic unor site-uri stupide, ”tragic”, ”dramatic”, ”cutremurător”, ”devastator”, ”zguduitor”. Și, ca în cazul oricărei suprastimulări superficiale, ni se tocește capacitatea de a rezona, de a înțelege și de a asimila trăirile necesare pentru a ne face mai buni.
