Pe vremea în care voiam să devin avocat eram încântat de ideea proceselor americane cu jurați. Ulterior am aflat că în România nu există această practică. Și, după ce-am văzut filmul pe care vi-l propun azi, am descoperit și ce capcane poate ascunde. Un thriller foarte bine făcut, extrem de interesant, cu o distribuție de excepție. Din care aflăm secretele alegerii juraților și strategiile psihologice prin care aceștia sunt influențați de una sau alta dintre părțile implicate. Uneori, ele încep să semene mult cu ale organizațiilor de crimă organizată. Sau fabricanților de arme! O adaptare după unul dintre romanelor lui John Grisham.
seară de film
Pentru recomandarea de azi rămânem pe loc și facem doar o călătorie în timp. Acum 40 de ani, când se lansa ceea ce e pentru mine unul dintre cele mai bune filme românești ever. Adaptare după romanul lui Victor Ion Popa, scenariul e o poveste de viață și de moarte, de iubire și resemnare, de trădare și căință. Adică genul pe care cinematografia noastră nu le prea mai scoate la lumină. La sfârșitul Primului Război Monidal, un țăran se întoarce acasă pentru a-și găsi muierea în casa altui bărbat, și pământul vândut moșierului. Din păcate, orice încercare de a-și construi un viitor sunt zădărnicite de trecut. Alături de cel din Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, rolul din acest film a dat adevărata măsură a celui care a fost Amza Pellea. O mențiune specială pentru muzica lui Tiberiu Olah!
seară de film
Recunosc, mi-a luat ceva timp să mă decid să văd acest film. Eram aproape convins că agitația din jurul lui, criticile elogioase și ploaia de premii (printre care și 5 Oscaruri) nu sunt decât efectul alegerii inedite a cineaștilor de a investi foarte mulți bani într-o peliculă alb-negru, la multe zeci de ani după ce genul acesta a intrat în istorie. Sigur, au mai fost tentative, dar, în general a fost vorba de artisticării prețioase. Exact de asta mă temeam și acum. Dar m-am înșelat. Filmul e extrem de proaspăt și actual, în pofida mijloacelor artistice alese. E plin de umor și emoții. Iar protagoniștii reușeșsc să aducă în secolul 21 comedia mută. Iar jocul lor nu pare desuet, ci modern și clasic, în același timp.
prima mea mare dezamăgire la CNA
Am simţit pentru prima dată cu adevărat limitările frustrante ale legislaţiei audiovizualului. După 3 şedinţe cu discuţii interminabile pe seama modului în care televiziunile au acoperit ”evenimentul” crucial pentru naţie, circul prilejuit de moartea şi înmormântarea mamei unei “vedete”, concluzia a fost că nu se poate sancţiona mai nimic! Şi sigur nu suficient pentru a descuraja posturile să recidiveze! După multe ore în care mi-am simțit neuronii murind de dezgust și revoltă pentru felul în care televiziunea ultimilor ani înțelege câteodată să-și îndeplinească rolul, a trebuit să constat că, oricât de anormal mi s-ar părea mie ceea ce am văzut și auzit în fragmentele respective, nu s-a încălcat legea decât puțin și nu ”în puncte esențale”.
3 minute de pauză
În Japonia există un tren care merge cu o viteză medie de 320 de km pe oră. Se numește Shinkansen. În România, el ne-ar permite să ajungem la Timișoara în o oră și jumătate. Din Tokyo pleacă în fiecare zi 323 de astfel de garnituri, care transportă 400.000 de călători. Dar nu despre avansul tehnologic nipon vreau să vă vorbesc în pauza de azi. Ci despre muncă. Pentru că echipa de întreținere are la dispoziție doar 7 minute pentru a curăța trenul și a-l pregăti pentru următoarea cursă. În fiecare tură, angajații au grijă cam de 20 de vagoane. Media de vârstă e de 52 de ani! Vreți să vedeți precizie și eficiență? Vă propun acest filmuleț :)
oglindă ai, justiție dragă?
Am scris de multe ori despre justiția din România, și nu doar referitor la fetișizarea ei de către regimul fostului locatar de la Cotroceni. Sigur, fabrica de zgomote a transformat-o într-un subiect tabu, lucru care, ironic, se întoarce azi chiar împotriva strategilor. Dar, oricât o părea de ciudat, ca și la nivelul macro al societății românești, eu nu cred că influențele politice și pecuniare sunt cele care pun cel mai mult în pericol buna ei funcționare. Ci incompetența unora dintre cei chemați să o gestioneze. Iar combinarea ei cu stimulii externi pomeniți mai sus au efecte uneori extrem de grave pentru viețile oamenilor.
