Chiar era nevoie de un discurs plictisitor de o oră şi ceva, doar pentru a-i transmite premierului să nu se creadă mai deştept decât Boc? După ce MRU spunea acum două zile că nu se pune problema măririi salariilor, pentru că nu ne permitem să risipim banii publici, vine Traian Băsescu şi anunţă revenirea, de la 1 iunie, la nivelul chenzinelor bugetarilor de dinainte de tăiere. Oare nu putea să-i transmită la telefon? Sau la o cafea, la Cotroceni? Comandantul nu poate face asta. El trebuie să arate (din nou) poporului cine e jupânul. Şi dacă cineva credea că a renunţat la implicare, transferând deja, actualului prim ministru, odată cu cheile de la Palatul Victoria, şi libertatea de decizie, se înşală. Până atunci mai e cale lungă şi centrul de putere nu s-a mutat încă.
E uşor de observat că, pe măsură ce scade în topul încrederii oamenilor, îi cresc discursurile, şi ca durată, şi ca număr de subiecte acoperite. Nu e vorba de starea naţiunii ci de programul acesteia. Mai precis, de agenda coaliţiei aflate la guvernare, de adoptat şi urmat în vederea evitării unei catastrofe electorale. Traian Băsescu le explică, pe puncte, ce trebuie să facă în orice domeniu important. Le subliniază problemele şi le indică soluţiile. Neopţionale.
Revenind la mesajul principal al polologhiei, ca de multe ori în cariera sa politică, prin mişcările sale, şeful statului se pune într-o situaţie win-win. Daca MRU ascultă obedient comanda prezidenţială, Traian Băsescu dă un semnal clar tuturor (inclusiv serviciilor) că e încă factorul de decizie. Başca, o să-i mai crească rata de încredere cu un procent-două, cu ajutorul celor cu memoria scurtă. Dacă MRU se face că nu e de acord, independenţa sa vis-a-vis de Cotroceni va fi ridicată în slăvi de media apropiată zonei politice specifice şi exploatată intens în campania electorală. Ceea ce nu-i poate decât folosi premierului în viitoarele tentative de a ocupa prin vot popular postul spre care l-a propulsat actualul preşedinte.
Înclin să cred că va fi adoptată a doua strategie. Mai ales că posibilele măriri de la 1 iunie nu se vor simţi până la alegerile locale (care vor avea loc, cel mai probabil, 10 zile mai târziu). Şi, după cum se ştie, românul funcţionează pe principiul “ce-i în mână nu-i minciună”. Iar MRU nu pare deloc împăcat cu gândul că i s-ar putea pune pe frunte o ştampilă cu Boc 6.
În rest, telespectatorii celor 8 televiziuni de ştiri care şi-au dat programul peste cap pentru a transmite discursul prezidenţial meritau mai mult. Nu aceleaşi laude la adresa marilor succese ale puterii, aceeaşi preocupare pentru mineritul aurifer, aceeaşi marotă cu reorganizarea administrativă şi reducerea numărului de parlamentari.
***
Dacă ţi-a plăcut acest comentariu, poate arunci o privire şi la acesta:
