Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
seară de film
Uneori, unii oameni, deşi au tot ce cred că le trebuie, sunt deprimaţi. Şi nici doctorii, nici familia, nici medicamentele, nici prietenii, nici banii şi nici terapia nu-i ajută! Şi văd cum lumea se dezintegrează în jurul lor, lăsându-i singuri. Ceea ce, evident, nu-i în măsură să uşureze lucrurile! Unii, ca personajul din filmul de azi, au şansa de a întâlni un castor de jucărie, o marionetă, o păpuşă-mănuşă. Care e dispusă să trăiască în locul lor. O poveste de viaţă excepţională, spusă cu multă forţă şi sensibilitate de o regizoare care s-a afirmat ca o actriţă de mare talent: Judie Foster. Şi un actor principal, Mel Gibson, din cauza căruia, din păcate, pelicula a avut de suferit. În pofida performanţei sale de pe ecran, scandalurile şi derapajele din viaţa personală au aruncat o umbră şi asupra acestui film, care nu s-a bucurat de aprecierea pe care o merită. De văzut cu cei dragi.
seară de film
Una dintre multele poveşti despre viaţă şi moarte din timpul celui de-al doilea război mondial. Una dintre puţinele spuse, în sfârşit. Una dintre puţinele care au şansa de a-i sensibiliza pe cei care, trăind într-o epocă relativ stabilă, concep cu greu grozăvia tragediilor individuale şi colective din timpul monstruoasei conflagraţii! De data asta, povestea adevărată ne duce în Belarus, unde 4 fraţi, evrei, nu luptă doar pentru supravieţuirea lor în faţa naziştilor, ci şi a încă o mie de coreligionari, civili, ascunşi în pădurile sălbatice. Daniel Craig are aici un rol pe măsură, departe de cel care l-a făcut cunoscut de marele public.
se-anunţă război la Răsărit?
În timp ce noi, aici, în strâmta noastră garsonieră numită România, ne băgăm şi ne scoatem nasul din tomberoane, căutând banii lui Diaconescu sau chiloţii cine ştie cărei paţachine ajunsă vedetă graţie expunerii prelungite şi imunde la camerele de filmat, în lume se-ntâmplă lucruri care, oricât de neimportante pot părea tabloidelor scrise sau video, au potenţialul de a schimba pentru totdeauna societatea umană, aşa cum o ştim noi. Schimbări care, vrem, nu vrem, o să ne afecteze şi pe noi, oricât de preocupaţi vom fi cu becali, bahmuţeanca, drăguşanca sau cine ştie ce altă stea va mai străluci pe cerul meschin al populaţiei de pe aceste meleaguri.
seară de film
Nu sunt un mare fan al comediilor americane. Cele mai multe se bazează pe un umor grosier sau stupiduţ. Sunt, însă, şi pelicule care, chiar dacă nu scapă deplin de tentaţia scenariştilor de a obţine amuzament dintr-un pârţ, te fac să zâmbeşti şi, poate, chiar să râzi, pentru că stăpânesc bine tainele comediei de situaţii. Una dintre ele este şi The Hangover. un film pentru cei mari, desigur, care poate destinde un grup de prieteni, într-o seară în faţa televizorului. Pentru că nu-i voi face o recenzie şi continuării, aflaţi că a apărut şi The Hangover 2, cam la acelaşi nivel cu primul film.
de un an dau ştiri de la cub
“La cub”. Aşa e cunoscut în redacţie studioul de unde “se dau” ştirile de obicei. Şi sper că nu dezvălui cine ştie ce secret profesional :) Pentru mine, în ultimul an, Cubul a devenit parte integrantă a vieţii de zic cu zi. Pentru că azi, 26 septembrie, se împlineşte exact un an de când “am dat” prima dată ştirile de acolo. În acea perioadă era studioul Realităţii TV. Ulterior, în mai puţin de o lună, a devenit al României TV şi aşa a rămas până azi.
