Ehei, ce vremuri… Unele în care duceam pe umeri toată campania electorală de la Antena 1. În care nu citeam ştiri despre “divele” laurette sau drăguşanca, nu transmiteam naţiunii ultimele circării ale lui becali sau nu făceam inventarul crimelor, accidentelor, incendiilor şi violurilor de pe meleagurile natale.
seară de film
Vă propun pentru azi unul din acele filme greu de digerat. Şi de uitat. E povestea a trei tinere irlandeze trimise spre reeducare într-un azil condus de maici, destul de des întâlnit în Irlanda catolică a mijlocului secolului trecut. Drama lor n-are legătură cu greşelile sau defectele lor, ci cu modul în care unii oameni consideră că au drepturi divine asupra vieţilor altora.
parlament, oglinda ţării
Că suntem o populaţie angrenată într-un proces accelerat de desalfabetizare nu e un secret decât pentru cei incapabili să silabisească titlurile tembele din tabloide. Că fiecare an vede diminuându-se nivelul mediu de cultură generală e cuantificabil în tabelele cu audienţe ale emisiunilor hazna din televiziunile patriei. Că tot acest regres spiritual se reflectă în lipsa de maturitate a populaţiei, în superficialitatea ei, în incapacitatea de a mai asimila şi promova valori, de a discerne, de a înţelege, de a gândi independent de influenţele mediatice, iese la suprafaţă la fiecare rundă de alegeri sau la fiecare dezbatere publică a vreunui subiect controversat.
pianul călător
Într-o ţară în care Administraţia Fondului Cultural Naţional dă 64.000 de lei (!!!) finanţare pentru “împăratul Constantin cel Mare şi legăturile sale cu Oltenia la împlinirea a 1700 de ani de libertate creştină”, pare un adevărat miracol un proiect consistent, cultural şi educativ, amplu şi cu potenţial mare de a schimba ceva în comunităţile în care se desfăşoară. Unul despre care se ştiu prea puţine, că doar nu e pe bază de hipstăreală superficială feisbuchistă sau cu invitaţi speciali din rândul paţachinelor seminude care vând tabloidele printate sau televizate.
seară de film
Uneori, fimele care câştigă Oscarul, chiar îl merită. Se întâmplă mai ales în cazul celor străine. E şi cazul recomandării mele de azi. O peliculă extrem de puternică, de densă, de apăsătoare, de profundă. Povestea modului în care două familii daneze se intersectează şi se influenţează până în punctul în care lucrurile riscă să scape de sub control. Un film despre singurătate, tristeţe, lipsă de comunicare, laşităţi, conflicte şi alegeri. Despre greşeli şi responsabilitate, despre clipa care poate schimba totul.
alţi 10 oameni despre care n-ai să crezi că există! :))
Aşa-i că şi pe voi v-a învăţat mama că nu e frumos să râzi de oamenii caraghioşi de pe stradă? Dar, uneori, chiar nu te poţi abţine. :) Mai ales când arată sau se poartă atât de ciudat, încât te întrebi de pe ce planetă au nimerit aici :) Şi, ca să nu vă supăraţi mamele, vă invit să râdeţi acasă, în faţa monitoarelor, privind aceste apariţii :)
