O să vi se pară ciudat filmul de azi? Cu siguranţă, pentru că este despre o familie cu muuulte probleme. Părinţii divorţează. Şi toată lumea o ia razna. Mai ales cei doi copii, care nu prea ştiu cum să gestioneze toată situaţia. Iar părinţii sunt mult prea ocupaţi cu egoismele lor, ca să mai fie atenţi şi la cei din jur. Ar putea fi o comedie, dacă n-ar fi o dramă. Pentru că dincolo de zâmbetele pe care le pot naşte dialogurile şi situaţiile scenariului, rămâne disfuncţionalitatea unei “celule de bază a societăţii”.
The Squid and the Whale (2005)
8 ★ de la mine!
***
Te invit să vezi toate recomandările mele făcute aici.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!
O să vi se pară ciudat filmul de azi? Cu siguranţă, pentru că este despre o familie cu muuulte probleme. Părinţii divorţează. Şi toată lumea o ia razna. Mai ales cei doi copii, care nu prea ştiu cum să gestioneze toată situaţia. Iar părinţii sunt mult prea ocupaţi cu egoismele lor, ca să mai fie atenţi şi la cei din jur. Ar putea fi o comedie, dacă n-ar fi o dramă. Pentru că dincolo de zâmbetele pe care le pot naşte dialogurile şi situaţiile scenariului, rămâne disfuncţionalitatea unei “celule de bază a societăţii”.
