Aveţi o zi mai grea? Vă simţiţi un pic mai obosiţi sau mai indispuşi decât de obicei? V-a enervat cineva? Vreun şef, vreun coleg, vreo rudă, vreun trecător? Ei bine, vă dau eu un motiv să vă înseninaţi. Şi, dacă n-oi reuşi, să nu-mi spuneţi mie pe nume :) Dar, pentru asta, trebuie să luaţi o pauză ceva mai lungă de 3 minute. Pentru că lucrurile frumoase nu durează întotdeauna puţin :)
seară de film
Vă invit azi la o poveste romantică science fiction! De acţiune :) Nu, nu vă speriaţi, are din toate, în cantităţi moderate, iar amestecul e unul original şi interesant. Are şi doi actori prinicipali foarte buni, Matt Damon şi Emily Blunt, dar asta e mai puţin inportant decât scenariul original. Se întâmplă în viaţă ca doi oameni care se iubesc să fie împiedicaţi să fie împreună. Dar nu foarte des e vorba de forţe oculte care controlează destinele oamenilor, conform unor planuri bine elaborate. Ce să fie, ce să fie? Soartă sau iubire? Şi cât e dispus un om să sacrifice pentru a alege între cele două? Citește restul articolului
seară de film
Filmul de azi e povestea unui adolescent de 15 ani, mai retras şi cam naiv. Confruntat cu sinuciderea celui mai bun prieten al său, încearcă să facă faţă unui univers ostil şi greu de înţeles. Îl ajută doi colegi mai mari care-l iau sub aripa lor ocrotitoare şi-i fac cunoştinţă cu viaţa. Dar nu devine totul mai uşor. Dimpotrivă, propriile probleme psihice, combinate cu primul sentiment de iubire pe care-l încearcă, nu-i netezesc drumul spre maturizare. Chiar dacă acum, pentru prima oară, are senzaţia de apartenenţă. Nu e un film doar pentrru tineri, ci şi pentru cei care încearcă să-i înţeleagă. Citește restul articolului
seară de film
Un frate şi o soră trebuie să-şi asume responsabilităţi familiale atunci când tatăl lor, suferind de demenţă, rămâne în grija lor. Problema e că vieţile lor sunt, oricum, extrem de complicate şi nu foarte fericite, iar vinovat parţial de asta e chiar părintele lor de care trebuie, acum, să aibă grijă. De altfel, nu mai vorbiseră cu el de 20 de ani. Filmul face o radiografie profundă a relaţiilor dintre fraţi şi a celor dintre copii şi părinţi. E apăsător şi, pe alocuri, dureros. Protagoniştii nu sunt nişte oameni perfecţi, iar încercările lor de a face faţă provocărilor la care sunt supuşi nu dau, întotdeauna, rezultatele scontate. Un rol foarte bun făcut de prea devreme dispărutul Philip Seymour Hoffman. Citește restul articolului
Din vremuri de demult
Nu m-am considerat niciodată scriitor. Sau poet. Sau dramaturg. Chiar dacă alţii au fost de altă părere. Am scris din nevoia de a comunica. Fără reguli sacrosante, fără farafastâcuri şi fără pretenţii. În domeniul ăsta, am rezonat mereu cu Cella Serghi, care spunea: “nu ştiu dacă am talent sau nu, dar ştiu că am ceva de spus. Şi e, poate, acelaşi lucru”. Aşa şi eu. Am considerat că am ceva de spus şi că e de datoria mea să spun. Poate sunt la fel de lipsit de modestie ca şi în cazul în care m-aş fi considerat plin de talent. Dar sigur nu mi-am privit rândurile ca fiind altceva decât un simplu mijloc de a transmite câte ceva din ceea ce sunt, ce gândesc, ce simt. Poate de aceea, toate cărţile mele, fie că au fost cu versuri, cu teatru, cu interviuri, sau despre televiziune, sunt extrem de personale.
să bem, să ne veselim
Că românul e prieten cu alcoolul nu e un secret pentru nimeni. Că “distracţia” înseamnă mai ales să te îmbeţi, sau că “a-ţi trăi viaţa” presupune pentru mulţi doar combinarea sexului cu alcoolul, afli dacă dai o raită prin locurile preferate de tineri. Că cei mai mulţi dintre cei care beau nu văd nimic rău în asta reiese clar din numărul celor care se urcă afumaţi la volan sau se duc acasă şi-şi bat nevestele şi copiii sau îşi înjunghie prietenii. Pe scurt, românilor le place să bea şi sunt mândri de asta. Pentru ei, cine nu trage la măsea e fie ipocrit, fie sectant, fie are cine ştie ce vicii ascunse!
