Se numește Filharmonia Dowcipu, ceea ce, tradus, ar însemna Filarmonica spirituală. Adică inteligentă și amuzantă. Ceea ce și e. S-a născut în Polonia, ca un proiect de televiziune. Care a crescut și s-a transformat într-un fenomen, în care umorul și muzica bună se combină spre deliciul fanilor de peste tot. Iată ce se spune despre el: ”Este muzica clasică aplicată secolului 21. Este un spectacol creat de cei mai talentați instrumentiști și cântăreți, prezentat într-un limbaj contemporan”. Au reușit să disipeze atmosfera gravă și apăsătoare din sălile de concerte și să transforme orice apariție într-un moment unic. Și, pentru a atrage tinerii, le propun hituri pop în interpretare simfonică. Cu ajutorul unor voci de operă. Faceți o pauză și vedeți și voi ce iese, mai ales că, sunt convins, veți recunoaște melodia :)
ce gătește DNA în bucătăria PSD?
Startul l-a dat locatarul de la Cotroceni, care s-a băgat iar în seamă, cu ofițerul lui acoperit de vorbe, nu și de dovezi. A preluat ștafeta DNA-ul, care a umplut zelos agenda publică de breaking news-uri cu și despre pesediști. Probabil pentru a fezanda bine partidul pentru după ce ”agentul” va pierde alegerile. Nu acoperă aria mea de expertiză comentarea acuzațiilor de corupție, dar despre mașinațiunile politice din spatele lor parcă aș spune două cuvinte.
seară de film
Să nu spuneți că nu v-am spus. Acesta este un film care o să vă indispună, o să vă întristeze, o să vă facă să tăceți în timpul lui și mult după ce se va fi terminat. O să vă apese și o să vă facă să vă simțiți inconfortabil. O să vă placă, pentru că e bine făcut și bine jucat. E interesant, e britanic, e cald și tragic. Uneori e amuzant, dar vezi zâmbi cu ochi triști. E despre copilărie, prietenie, moarte, cai, responsabilitate, părinți, ceilalți, societate prost croită, decizii. Cinematografia insulară e recunoscută pentru capacitatea de a reflecta viața de zi cu zi, dramele personale sau ale comunității, ungherele întuunecate ale societății, fără să le transforme în ceva imund și trivial. O reușită remarcabilă a regizoarei și scenaristei Clio Barnard, aflată la primul ei film artistic de lung metraj.
Citește restul articolului
seară de film
Atunci când te uiți la un film ca acesta, condiția principală pentru a-l înțelege și, implicit, a-l aprecia, este să fii foarte atent la detalii. Da, e un film science-fiction, inteligent construit și bine articulat, dar nu din cel cu navetuțe și monstruleți extratereștri. Dimpotrivă, e o producție cu buget scăzut, dar extrem de bine jucată, dacă ții cont că niciunul dintre actori nu e vreun ”nume”. Scenaristul n-a așteptat prea mult pentru a începe să creeze atmosfera de mister și să ne stimuleze curiozitatea și, implicit, întrebările. La unele răspunde chiar el, la altele… Ei bine, te mai lasă și pe tine să faci ceva, nu doar să stai cu ochii în ecran :) De văzut cu prietenii, pentru a putea comenta după aceea :)
Citește restul articolului
când sunt deștept pe facebook (4) :))
A mai trecut o vreme, petrecută, într-o prea mare măsură, pe facebook. Ceea ce, pentru mine, o persoană fără skilluri sociale deosebite, nu e chiar de mirare. Ba, dimpotrivă, aș spune că e o îmbunătățire :) Din păcate, uitându-mă acum pe statusurile postate în ultima perioadă, constat că nu prea sunt amuzante. Și (prea) multe au legătură cu politica. Desigur, asta are legătură cu faptul că suntem în campanie electorală și toată țara e inundată de politică. Dar măcar ”perlele” de la televizor și-au păstrat savoarea :)
seară de film
Să mai dăm o raită prin universul cinematografic al fraților Dardenne. De data asta, mergem în Belgia anilor ’90, atunci când imigrația ilegală luase amploare. Motiv pentru un individ și fiul său să încerce să câștige bani de pe urma amărâților crae-și părăseau casele, familiile și prietenii în speranța unei vieți mai bune în occident. Filmul ne arată transformarea prin care trece tânărul protagonist, un băiat superficial și indiferent la răul pe care l-ar putea provoca acțiunile lui. Crescut în umbra unui tată fără scrupule și lipsit complet de empatie, puștiul descoperă că deciziile unui om pot avea urmări grave. Și că, întotdeauna, trebuie asumată responsabilitatea. Va reuși s-o facă?
Citește restul articolului
