oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (11)

Mihai Mocean are 21 de ani şi tocmai a luat bac-ul. Nimic surprinzător, veţi spune! Da, pentru că din propoziţia anterioară lipsea ce este mai important. Mihai are sindromul Down. Adică s-a născut cu un cromozom în plus. Cine nu ştie ce-i ăla, să caute, că de-asta s-a inventat goagălul. Ceea ce, în afară de câteva caracteristici fizice evidente, provoacă deţinătorului un grad mai mic sau mai mare de retard mental. Cei mai mulţi dintre aceşti copii sunt condamnaţi la o viaţă grea, pe care o parcurg depinzând de ceilalţi. Puţini, însă, reuşesc să-şi depăşească, demni, condiţia.

E şi cazul lui Mihai, clujeanul care a refuzat să fie sclavul unei defecţiuni genetice. Când s-a născut, medicii i-au spus mamei sale că nu va fi în stare nici măcar să mănânce singur. Din fericire, aceasta era unul dintre acei părinţi care-şi asumă responsabilitatea creşterii şi educării unui copil, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Aşa că nu l-a abandonat nici statului, să aibă grijă de el, nici obligaţiei familiale indiferente, la care sunt supuşi mulţi dintre cei care suferă de astfel de afecţiuni.

Mihai a crescut şi, deşi a spus primul cuvânt abia la 6 ani, a dovedit de mic o memorie foarte bună. Ceea ce, desigur, l-a ajutat atunci când, în sfârşit, a fost primit la o grădiniţă. A durat mult până să obţină un loc între cei “normali”, dar a luptat mult pentru asta. A citit şi-a învăţat mai mult decât ceilalţi, ca să fie acceptat între ei şi privit ca unul dintre ei. A urmat şcoala. Apoi liceul cu profil teologic, pentru că Mihai vrea să devină preot. Îi place geografia. Şi vrea să călătorească mult.

Şi, acum, a luat examenul de maturitate cu aproape 7. Fără şpagă, fără pile, fără fiţuici. Şi, aş adăuga, fără victimizări, regim special sau favoritisme. Ceea ce spune multe nu doar despre el. Ci şi despre ceilalţi. Acei aproape 50% dintre absolvenţii de clasa a 12-a, incapabili să ia 5-ul la bacalaureat. Mihai nu şi-a ales condiţia. Ei, da! Dacă i-ai spune unuia dintre aceştia că suferă de retard, ar sări, probabil la bătaie, iar părintele lui te-ar da în judecată!

“Mi-a plăcut cel mai mult că m-au apreciat toţi copiii, că am luat bacalaureatul” a mărturisit Mihai, pentru care reuşita în viaţă nu e dată de numărul de la iphone, nici de suma cheltuită într-un club de fiţe, nici funcţia lu’ tata, ci de acceptarea de către ceilalţi.

Pentru toate acestea, Mihai Mocean, mă ridic în picioare în faţa ta!

sursa: observator.tv

PS. Click pe poze, să le vedeţi mai mari!

PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Intr-adevar si eu ma ridic in fata lui si in plus fac si o plecaciune si asta pentru ca sunt convinsa ca avut parte si de umilinte din partea unor oameni incuiati care nu au inteles drama lui! Spun asta pentru ca fiica mea a avut in clasa un coleg cu acelasi sindrom pentru care invatatoarea si mai apoi profesori cu suflet si-au luat responsabilitatea de a-l integra in colectivul de copii normali. In schimb unii parinti cu pretentii de intelectuali rasati (printre care si o mamica medic) au insistat sa-l izgoneasca la o scoala speciala. Din fericire nu au reusit! Culmea ironiei e ca copiii acestor parinti au fost mai intelepti (as spune chiar mai inteligenti) decat ecestia si au avut grija, l-au ocrotit si aparat de colegii din scoala care-i faceau sicane! Iar la banchetul de sfarsit de clasa a VIII a trei dintre colegi l-au ridicat pe umeri in acordurile: ” we are the champions”! Drama acestui baiat este ca si-a pierdut mama (care a luptat pentru el la fel ca si mama lui Mihai) prin clasa a III a dupa care si pe bunici care la randul lor au luptat pana la ultima suflare pentru el! Desi face parte dintr-o familie de intelectuali nu a reusit sa treaca mai departe de clasa a VIII a: se pare ca atat a putut el. Mihai este mult superior baiatului despre care am scris. In incheiere vrea sa mai adaug ca am si pentru mama lui Mihai o plecaciune!

    2. “Sportivi ai destinului, invinsi de handicap
      Capu’ sus ! pentru mine ati castigat demult, v-am spus !”

      Acest om merita tot respectul. Merita respectul celor de varsta lui care nu sunt in stare sa promoveze examenul de bacalaureat, merita respectul celorlalti care isi plang de mila pentru ca nu au iPhone sau mai stiu eu ce gadget. Acestia sunt adevaratii eroi in fata carora trebuie sa facem plecaciuni. Mult succes Mihai in viata si in tot ceea ce ti-ai propus sa faci.

    3. In fiecare om exista valori, doar ca din nefericire, la general vorbind, mult mai des suntem dispusi sa criticam decat sa incurajam. Felicitari pentru Mihai si in deosebi pentru mama lui, care a luptat dintr-o dragoste adevarata si neconditionata! Dumnezeu sa-i ocroteasca si sa-i mult binecuvinteze, atat pe ei cat si pe cei care ati mediatizat o asa de pretioasa lectie de viata! Respect!

    4. Il cunosc pe acest copil , este un luptator , un invingator ce merita cu adevarat sa ne ridicam in fata lui !
      Tot respectul pentru el , dar si pentru parintii ce au avut rabdare si incredere in el .
      Din pacate pentru popularizarea acestor copii , media noastra nu are timp de emisie , de tipar etc.
      Felicitari inca odata Radu , tot ceea ce tu faci este cu adevarat un act de dreptate , jurnalism adevarat , iti multumim frumos .

    5. Poate ar trebui sa isi schimbe mentalitatea si doctorii si femeile care isi avorteaza copiii atunci cand li se spune ca la nu-stiu-ce analiza apare o probabilitate de 2% sa aibe acest sindrom. Bravo Mihai! Sa ne traiesti si sa fii sanatos!