oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (10)

Ştiţi, nu, că e la modă să fim ecologişti? Să ne pese de planetă, de păduri, de ape? Să fim eco, bio, natur… După ce-au câştigat miliarde din distrugerea naturii, unii oameni câştigă acum tot atât din “salvarea” ei. Sume colosale se învârt între “gardienii” mediului. Voluntari idealişti strâng sticle de plastic din păduri, în timp ce lideri guvernamentali şi oengişti apar la televizor, îmbrăcaţi de la cele mai de fiţe magazine. Ei bine, există şi altfel de oameni, cei care nu aşteaptă finanţări sau granturi. Care pun mâna (la propriu) şi fac. Şi nu o zi, două… ci toată viaţa. Despre unul dintre ei vreau să vă povestesc azi.

Îl cheamă Jadav Payeng, zis Molai, şi trăieşte într-o regiune din nordul Indiei, Assam. Acum 34 de ani, guvernul a decis implementarea unui program de reîmpădurire pe o limbă uriaşă de nisip, din mijlocul râului Brahmaputra. Au fost acoperite 200 de hectare cu bambus, după care n-au mai fost bani. Unul dintre lucrători, Molai al nostru, pe atunci în vârstă de 19, ani a rămas, însă, pe loc, şi a continuat, de unul singur, extrem de dificila operaţiune de readucere la viaţă a unui ţinut uscat, în care nu existau animale sau urme de verdeaţă. În ultimii 29 de ani, cu mâna lui a plantat copac după copac, pe încă 350 de hectare!

Molai povesteşte că a fost şocat, în urmă cu zeci de ani, când a descoperit pe nisip sute de şerpi morţi. S-a bucurat când autorităţile au decis să facă ceva, dar, când lucrările au fost sistate, şi-a dat seama că, în timp, totul va reveni la starea de dinainte, dacă nu va exista cineva care să aibă grijă de ceea ce se făcuse până atunci şi, mai important, să continue. Misiune pe care şi-a asumat-o, deşi n-a avut bani sau sprijin financiar de la cineva. Astăzi, Pădurea lui Molai, cum este cunoscută, are zeci de specii de arbori şi plante. În ea trăiesc 4 tigri, 3 rinoceri, peste 100 de cerbi şi căprioare, iepuri şi maimuţe. 6 luni pe an, peste 100 de elefanţi trăiesc în zona aceasta.

Molai locuieşte în apropiere, într-o casă modestă, alături de soţie şi cei trei copii. Câştigă bani din vânzarea de lapte de bivoliţă. Abia acum, după atâţia ani, şi după ce povestea lui a ajuns în presa internaţională, oficialii regiunii au decis să-l sprijine şi să finanţeze continuarea plantării de arbori pe încă 450 de hectare. Nu ştim dacă se vor ţine de cuvânt, dar de un lucru putem fi siguri. Molai va continua să vegheze ca pădurea lui să nu redevină niciodată o limbă imensă de nisip.

Pentru acest lucru, Jadav Payeng, mă ridic în picioare în faţa ta!

PS. Click pe poze pentru a le vedea mai mari!

PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.