numai în România (7)

De obicei, poveştile de la această rubrică au şi o doză de amuzament. Reflectă tare ale populaţiei autohtone care pot trezi şi zâmbete prin absurdul sau penibilul lor. De data aceasta, situaţia e diferită. Pentru că e dramatică. Pentru că aşa ceva n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume, cu atât mai puţin într-o ţară europeană. Pentru că, înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită. Şi dacă ei l-au arătat pacienţilor lor, aşa cum le cere nu doar statutul, ci şi calitatea de om.

Un bărbat de 42 de ani din Sibiu, tată a două fetiţe, de 3 şi 7 ani, a mers la spitalul judeţean să-şi extirpe o aluniţă. Medicii au decis s-o elimine, dar, în acelaşi timp, au recoltat şi probe pentru biopsie, obligatorie pentru depistarea unei eventuale tumori canceroase. După intervenţie, omul a plecat acasă, aşteptând rezultatele analizelor. “Nu sunt gata” i s-a răspuns de fiecare dată când a revenit pentru schimbarea pansamentelor. Şi, aşa cum se întâmplă de multe ori, după un timp a uitat, s-a luat cu viaţa şi nu i-a mai stat mintea la ce ar fi putut afla…

Doar că, după o jumătate de an, a început să se simtă din ce în ce mai rău şi a mers la un laborator privat. Şi a aflat că are cancer de piele, cu metastaze la ficat şi plămâni. S-a-ntors la chirurgul care-l operase cu 6 luni în urmă. Acesta a dat din umeri şi l-a trimis la fişier, ca să afle că, într-adevăr, rezultatele testelor de atunci arătau că suferă de o boală cumplită. Dar nimeni nu s-a obosit să-l caute şi să-i spună, pentru a începe tratamentul cât mai repede. Ce, în fond, era vorba de o răceală uşoară, nu?! Dacă tu, medic, vezi un om căzut pe stradă, te opreşti şi-i acorzi primul ajutor, aşa cum ai învăţat la şcoală. Dacă îi vezi, însă, pe o coală de hârtie, posibilul sfârşit, nu te oboseşti să-l cauţi, să-i spui?! Asta n-a fost prevăzut de Jurământul lui Hippocrate, nu?

Evident, conducerea spitalului s-a spălat pe mâini şi a dat vina pe bolnav că nu a venit, eventual, în fiecare zi să-şi ceară rezultatele. Chiar presupunând că acesta n-a mai dat niciun semn de viaţă şi nu s-a mai interesat deloc de analize, nu s-a găsit niciun om normal la cap care să-l anunţe că nu e de joacă şi că trebuie musai să se trateze? Că doar doctorii nu lucrează la Biroul de obiecte pierdute, unde, dacă omul nu vine să-şi caute umbrela rătăcită prin tren, înseamnă că nu-i mai trebuie şi că şi-o fi luat una nouă!

sursa: Ştirile ProTv

PS. Pentru cei care au probleme în a înţelege, acest text nu se vrea o generalizare la adresa tuturor medicilor români!