Aşa cum era de aşteptat, nominalizarea lui Kovesi la conducerea DNA a inflamat ţara. “Trădare”, “Ponta s-a vândut băsescului”, “USL se rupe”… multe şi galbene titluri pe toate posturile de televiziune. Puzderie de analişti, moderatori, oameni politici sau simpli băgători de seamă îşi dau cu părerea cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Comentarii la cald, cele mai multe superficiale şi tributare simpatiilor sau intereselor politice.
Ai lui Ponta spun că e bine ce-a făcut, că ţara avea nevoie de procurori şefi, că e nevoie de compromisuri pentru a guverna. Ai lui Crin vorbesc despre trădare, despre riscurile prin care trece USL-ul, despre înţelegeri şi coabitări ruşinoase. Cei ai lui Băsescu par cei mai mulţumiţi, e rândul lor să asiste cu satisfacţie la frământările intestine ale celorlalţi.
Eu, unul, recunosc: n-am înţeles mare lucru din tot ce s-a-ntâmplat în ultimele zile. Şi, în loc de concluzii şi sentinţe, am mult mai multe întrebări. Cam ca după sau în timpul unei piese de teatru absurd, în care personajele se mişcă şi vorbesc fără o logică aparentă. În cazul acesta, par să-şi tot arunce de la unul la altul un cartof incandescent. Abia după deznodământ vom putea să întrezărim regizorul sau, în cazul cel mai fericit, vom auzi dramaturgul dezvăluindu-şi subtilităţile conceptuale. Sau nu…
De ce Pivniceru a lăsat baltă ministerul şi s-a decis, hodoronc-tronc, să meargă judecător la Curtea Contituţională? De ce a fost de acord PNL-ul cu acest lucru, după luptele intense de impunere a ei ca titular la justiţie? De ce Antonescu n-a avut pregătit un înlocuitor şi i-a pasat premierului interimatul, exact cu câteva zile înainte de expirarea termenului legal până la care trebuiau făcute nominalizările la DNA şi Parchetul general?
De ce a nominalizat-o Ponta pe Kovesi, ştiind că asta îi va atrage furia unor jurnalişti şi îl va costa câteva procente din încrederea populaţiei? De ce pare s-o folosească pe aceasta în lupta împotriva lui Morar, om mult mai apropiat de TB decât fosta şefă a Parchetului? De ce a ieşit de la CSM, decis să repaseze responsabilitatea liberalilor, constrânşi să numească rapid un nou ministru al justiţiei, care să descurce situaţia încâlcită? De ce s-a răzgândit şi a făcut, totuşi, nominalizările?
De ce sunt Morar si Hăineală atât de porniţi împotriva lui Kovesi, primul simţind nevoia să anunţe ţara că nu i se pare o soluţie bună pentru DNA? După aceste ieşiri publice clare, ce aviz vor da propunerii premierului? Dacă va fi negativ, în ce situaţie îl vor pune pe Băsescu, nevoit să explice Bruxelles-ului că a numit pe cineva neagreat de magistraţi? Dacă e pozitiv, cam câtă credibilitate internaţională îi mai rămâne Codruţei, după ce va fi clar pentru toată lumea că e un biet pion într-o luptă politică? De ce a amânat CSM-ul interviurile cu cei propuşi până la sfârşitul lui mai, dând timp suficient viitorului ministru liberal al justiţiei să retragă nominalizările?
Toate aceste întrebări nu pot avea răspunsuri impulsive şi superficiale. Eu mă feresc să le dau, chiar dacă tentaţia e mare, mai ales după ce aranjezi nelămuririle de mai sus ca pe nişte piese de puzzle. Dar, indiferent de culise, totul îmi lasă un gust amar. Pentru că suntem iar obligaţi să fim spectatori la o piesă politică aberantă, în ton cu raporturile dintre instituţiile statului, încâlcite deliberat de lupta pentru putere, acutizată în şi de regimul Traian Băsescu.
PS. Comentariile fără substanţă vor fi ignorate.
***
Poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).
toata lumea uita un lucru : pixul si semnatura finala pe decretele de numire sunt la b.t. am uitat cu totii probabil de nenumirea d-nei Norica Nicolai la justitie cu ceva ani in urma ? cat traieste b presedinte va fi cum voieste el , il demonizam degeaba pe Ponta !
Eu nu înţeleg de ce este nevoie de un “anumit” şef la DNA (ca exemplu) dacă întreg colectivul este bine pregătit profesional şi toţi componenţii sunt corecţi în aplicarea legilor?!? Dacă, după cum se pare, priorităţile sunt stabilite de către guvernator mai are importanţă numele “trompetei” şef care transmite priorităţile-ordin?
Pentru a putea analiza subiectul ar trebui sa avem toate datele problemei: motivatiile actorilor politice (pe care le putem banui), criteriile formale pentru aceste numiri (avem legea le putem sti), motivatiile si interesele oamenilor din sistemul de justitie (nu le stim, nu ne putem baza pe informatiile din presa, pot fi voit deformate), problemele pe justitie si constrangerile pe relatia cu Uniunea Europeana (le putem desprinde in mare parte din rapoartele pe justitie sau declaratiile publice). Cam multe necunoscute sau date imprecise care nu ne permit sa analizam corect. In plus comentariile aparute in media sunt convins nu lamuritoare ci partinitoare, o forma de propaganda.
Ce stim precis este faptul ca justitia din Romania este controlata politic la varf, deciziile ei sunt influentate de factorul politic si acest control este o miza a competitiilor politice intr-o tara unde castigarea alegerilor insemna obtinerea privilegiului de a utiliza discretionar resursele publice.
Asta este de fapt problema care sta in spatele problemelor din justitie iar solutia in opinia mea nu poate veni decat din implicarea grupurilor de decizie legitime de interese din societate in decizia politica. In felul acesta, controlul utilizarii banilor publici va diminua interesul pentru controlul justitiei (daca nu mai poti fura nu are rost sa mai controlezi justitia). Asa va fi posibila reforma justitiei si ajungerea ei la situatia de a functiona relativ normal.
Ma uit prostita la tv ,toate posturile dezbat aceeasi tema,sunt convinsa ca e vorba despre niste interese incredibil de mari ,e evident ca nu e vorba de interesele mele directe,desi tuturor ne-ar placea sa avem o justitie corecta,legi care sa ne apere in fata faradelegilor,dar personal mi-am pierdut speranta. Barem sa-mi exprim indignarea si frustrarea ca traiesc un asemenea moment pot.
Sa nu uitam ca teatrul absurd s-a nascut la noi.Vad ca avem absurdul in gene.O dovedeste nu doar decizia lui Victor Ponta ci si reactia pe care a provocat-o la toate (aproape toate) instantele si institutiile.El a luat decizia si ceilalti o duc la niste inaltimi ametitoare ale absurdului pe care nu le credeam posibile.Sper sa nu fim doar spectatori inerti la acest teatru absurd.Sper sa ajungem la un moment dat,totusi,la o normalitate spre care acum nu putem decit sa aspiram.Ca si eternul naiv al lui Voltaire:Candide.