Acum 15 ani, la una dintre emisiunile Printre rânduri, l-am avut invitat pe istoricul Florin Constantiniu. Tocmai ce făcuse o oarecare vâlvă cartea lui O istorie sinceră a poporului român, în care se dovedise a fi mai puţin îngăduitor cu greşelile şi defectele neamului nostru şi ale conducătorilor lui, netrecându-le, aşa cum se întâmplă de obicei în scriitura istoricilor şi în conştiinţa majorităţii, în umbra vârfurilor incontestabil măreţe ale parcursului nostru ca popor. Îmi spunea atunci:
Category Archives: viaţa cetăţii
votul, între drept şi obligaţie
Ca şi în Senat, şi în media şi, implicit, prin faţa oamenilor, a trecut în tăcere, aproape ignorată, poate una dintre cele mai importante legi din ultimii 23 de ani, cea care îi obligă pe români să meargă la vot. Desigur, mai are de răzbit prin Camera Deputaţilor dar mi-e teamă că, din populism, aleşii vor prefera să o îngroape. Dacă nu s-a simţit din primele rânduri, voi începe prin a spune că sunt un vechi adept al acestei măsuri, cu un singur amendament, de care voi vorbi la sfârşit.
Băsescu aruncă în braţele opoziţiei un cartof fierbinte
Într-o scrisoare trimisă azi liderilor opoziţiei, Traian Băsescu anunţă pentru prima oară în mod oficial că va demisiona din funcţie, dacă va fi revizuită Constituţia printr-un referendum organizat odată cu alegerile locale. Astfel încât în noiembrie să se desfăşoare simultan scrutinul parlamentar şi cel prezidenţial. Ca de obicei, Băsescu are iniţiativa şi ceilalţi se vor strădui să nu reacţioneze catastrofal. De data aceasta, chiar e dificil să n-o facă.
După ce ţi-ai stabilit ca obiectiv principal să “scapi” ţara de Băsescu atâţia ani, să refuzi o astfel de ofertă ar însemna că nu erai serios când ai promis asta oamenilor. Pe de altă parte, cei care au votat pentru reducerea numărului de aleşi şi Parlament unicameral nu vor înţelege de ce tu, opoziţie, nu eşti de acod cu această schimbare, mai ales când eşti răsplătit cu un bonus dorit de atâta timp: plecarea actualului preşedinte de la Cotroceni. Ceea ce ţi-ar deschide calea spre câştigarea puterii depline la viitoarele alegeri.
mai uşor cu intelectualii pe scări
Cât s-a pronunţat în ultimele zile cuvântul „intelectual”, nu s-a făcut în ultimii 20 de ani. Dacă ar fi fost numele unui produs, vânzările lui ar fi crescut până la cer. Dacă ar fi fost o piţipoancă, ar fi ajuns vedetă la televiziune. Aşa, fiind vorba doar de intelectuali, nu s-a reuşit decât demonetizarea şi mai mult a noţiunii şi trimiterea în derizoriu a unei calităţi pe care foarte puţini o au, mai ales dintre cei cărora li se lipeşte pe frunte eticheta cu pricina.
sondaj: Cu cine ai prefera…
istoria se încăpăţânează să se repete
Când te uiţi, azi, la altădată falnicul partid de fostă stângă, actual centrism popular, pigmentat cu niţel liberalism, nu se poate să nu-ţi vină în cap imaginea unei ambarcaţiuni care se scufundă. Şi nu am pe retină, desigur, Titanicul lui James Cameron, ci o barcă din aceea amărâtă de prin Bangladesh, cu oameni care s-au înghesuit şi s-au căţărat pe unde au găsit un spaţiu liber, doar-doar or ajunge şi ei în tărâmul făgăduinţei. Desigur, nu-ţi trebuie multă imaginaţie pentru a face o astfel de asociere. Nu doar pentru că PDL-ul se îndreaptă cu toate nodurile rămase disponibile spre soarta ţărăniştilor. Ci pentru că (sau mai ales pentru că) se întâmplă două fenomene tipice, deci previzibile. Unul are legătură cu abandonarea corabiei şi înghesuiala în bărcile de salvare, şi celălalt cu canibalismul ce se manifestă în rândul echipajului rămas, din lipsă de alternative, la bord.
