Am văzut interviul luat la Antena 3, fiului lui Adrian Năstase, Andrei. Din punct de vedere jurnalistic, trebuia să fie un eveniment. Din punct de vedere uman, trebuia să fie o tentativă de a-l demitiza pe premierul, liderul, autoritarul, arogantul, inaccesibilul şi, până la urmă, străinul Adrian Năstase. De a devoala puţin din părintele, deci omul Adrian Năstase. De a aduce puţină căldură şi/sau temperare într-o isterie generalizată care a fragmentat societatea românească, uneori în mod grotesc. N-a fost nimic din toate astea.
Category Archives: viaţa cetăţii
să curgă sânge pe străzi
Nu vreau să-l văd pe Huidu, ca persoană, în închisoare. Nu cred că el mai poate învăţa ceva dintr-un popas după gratii. Dacă vederea celor 3 cadavre zdrobite între fiarele contorsionate nu l-a responsabilizat, sigur n-o vor face câteva luni petrecute după gratii, într-o celulă cu covor şi televizor. Nici rudele nu cred că vor simţi cum le dispare durerea, doar pentru că vor citi, din când în când, în tabloide, cum cel ce le-a omorât soţia sau soţul a primit pachet cu cozonac de Crăciun, pe care l-a împărţit, creştineşte, cu tovarăşii de recluziune.
(ne) plângem, suferim, poate chiar murim, dar nu ne predăm!
În gura lui Traian Băsescu acuzaţiile de “derapaje de la democraţie” sună aproape ca o laudă la adresa lui Victor Ponta. E ca şi când John Dillinger i-ar spune unui puşti care a vrut să-i fure 5 cenţi din buzunar ca să-şi cumpere o pîine: „tâlharule!”. Sau Al Capone i-ar arunca desculţului care a pus o navetă ca să blocheze un loc de parcare liber: „mafiotule”!
păi, ce facem fraţilor, o luăm de la capăt?
4 ani, TVR a fost una dintre cele mai obediente portavoci ale regimului prezidenţial, deşi finanţată din bani publici. A angajat toţi rapsozii politici, salvându-i de la publicaţiile sau televiziunile mogulilor buni, dar cam rupţi în cur. S-au cheltuit sume imense pentru salariile lor şi ale colaboratorilor chemaţi să combată “deontologic” ofensiva mediatică a Antenei 3 şi, parţial, a Realităţii (atunci când vîntu era iar certat niţel cu tătucul de la Cotroceni). Audienţele au scăzut constant, ajungând acum, de multe ori, să rivalizeze cu cele ale unor posturi de nişă. 4 ani de politici editoriale făcute după ureche, fără strategii pe termen lung şi fără asumarea rolului pe care trebuie să-l joace o televiziune publică.
de ce le place românilor circul
Acum mulţi ani, imediat după alegerea actualului “preşedinte”, le-am spus prietenilor mei: “să vezi acum circ, de-o să ne săturăm!” Am avut dreptate. Dar m-am şi înşelat! Circ am avut cât pentru un campionat mondial strămutat de la Monte Carlo în fiecare sat, comună, orăşel sau municipiu din România, dar de săturat, nu ne-am săturat!
Puya, băiat de băiat
L-am cunoscut pe Puya acum 6 ani, pe vremea când eram editor in chief (ta-na-na! :) la Seat Magazine (revista corporate a celor de la Porsche România). Şi cum tocmai aflaseră că îşi luase un Seat Ibiza (galben), trebuia ca următoarea ediţie a publicaţiei să găzduiască un interviu cu vedeta proaspăt proprietară de maşină iberico-teutonă. Sincer să fiu, am fost destul de reticent privind şansele de reuşită ale demersului meu. E destul de greu să n-ai idei preconcepute când reuşeşti să asculţi măcar un minut din hiturile hip-hop ale acelei vremi. Cu ocazia asta am aflat că-l cheamă Dragoş. Şi că nu e bine să ai idei preconcepute (sigur, asta ştiam eu mai demult :).
