N-o să mă contrazică prea mulţi, bănuiesc, dacă spun că taximetriştii nu sunt cea mai civilizată “specie” de cetăţeni din oraşul lui Bucur. Eu apelez atât de rar la serviciile lor, încât singurele nemulţumiri în calitate de client le-am avut vis-a-vis de faptul că unii aşteptau să-i rog eu să stingă ţigara. Ca şofer, însă, m-am lovit de multe ori de modul haotic în care conduc taximetriştrii şi de totala lipsă de respect şi interes pentru “ceilalţi participanţi la trafic” :) Ca pieton nu am avut niciodată probleme cu ei… Până azi.
Category Archives: viaţa cetăţii
Crin, noua mea sursă de mirări
Credeam c-am epuizat rezerva de mirări vis-a-vis de un om politic, după ce începusem să mă obişnuiesc cu derapajele, sucelile şi halucinantele ieşiri ale locatarului de la Cotroceni. Dar m-am înşelat şi trebuie s-o iau de la capăt cu Crin Antonescu. Spre deosebire de primul, a cărui decriptare precoce m-a ferit de gestul ruşinos de a-l legitima prin vreun vot, al doilea, fără să îmi trezească cine ştie ce încredere în capacitatea lui de a rămâne în istorie pentru reformarea României, mi s-a părut mult timp benign. Şi, după 10 ani de conducere malignă a ţării, am considerat că e suficient ca succesorul să nu facă rău. Măcar atât!
vreau ca şi “iubitorii” de animale să plătească!
Am tot respectul pentru adevăraţii iubitori de animale. Cei care fac voluntariat la adăposturi, se agită să strângă mâncare şi alte lucruri necesare îmbunătăţirii vieţii câinilor de acolo, dau bani din buzunar pentru a duce la veterinar vreun căţel sau vreo pisică lovită sau rebegită de frig. Cei care adoptă madanezi şi le oferă în casele lor condiţii normale. Nu am, însă, niciun fel de înţelegere sau toleranţă faţă de istericii pentru care viaţa unui copil înseamnă mai puţin decât a unui câine, care se agită toată ziua pentru a păstra animalele pe străzi, care blesteamă pe oricine susţine găsirea unei soluţii pentru oraşe civilizate, care dau vina pe victime pentru agresivitatea unor madanezi. şi ne sfătuiesc pe toţi să mergem cu mâncare în buzunare, pentru a ne cumpăra trecerea liberă prin zonele populate de animale.
actorul, politichia şi românii
Câtă revărsare de antipatie şi invective la adresa lui Mircea Diaconu. De câteva zile, social media s-a umplut de dezamăgiri virulente sau de apelative precum “arivist”, “oportunist”, “actoraş”… Şi nu din partea băsiştilor, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci din a foştilor colegi de luptă şi a simpatizanţilor partidului din care, până mai ieri, făcea parte. Care, între noi fie vorba, n-au avut nicio problemă cu ruperea USL pentru că neamţul nu şi-a primit funcţia visată, dar consideră o dovadă de superdefecte demisia lui Diaconu pentru că n-a fost lăsat pe lista pentru europarlamentare.
numai în România (5)
Un nene, ca toţi nenii, ca mine şi ca tine, cititorule, strânsese şi el câţiva lei la ciorap. Cel mai probabil şi-a refuzat mulţi ani câte o îngheţată în lunile caniculare, ca să aibă şi el bănişori albi pentru vremuri negre. Şi, pentru că economia duduie, iar românul e pus pe cheltuit, ce s-a gândit omul nostru? Unde-i place mult cetăţeanului să stea, să se plimbe, să admire, vara la răcoare, iarna la căldură? Într-un supermarket!
curat murdar, coane Crinule
Am spus-o de mai multe ori. Unul dintre cele mai dezgustătoare defecte pe care îl poate avea un om se manifestă scuipând acolo unde a pupat. Sau vice-versa. Puţine lucruri sunt mai greţoase decât doi foşti parteneri, abia ieşiţi dintr-o căsătorie, fie ea tradiţională, politică sau de afaceri, care încep să se atace şi să spună lumii ce nenorocit e celălalt şi cât de fericit e el că a scăpat din căsnicia terifiantă. Iubirea a dispărut sau s-a transformat în antipatie. Asta e! Pleacă decent şi nu mai privi în urmă. Nu te înjosi singur încercând să arăţi lumii tarele celuilalt la care până acum, din câte se pare, erai imun!
